Fundaţia Conservation Carpathia în parteneriat cu Asociaţia Ocolul Silvic Carpathia au dat startul programului de reîmpădurire a zonelor distruse în trecut de exploatări ample, în Munţii Făgăraş.
Ţinta propusă pentru primăvara anului 2022 este de 100 ha, 435.000 de puieţi plantaţi în patru zone de reconstrucţie ecologică: Groapele (afectată atât de tăierile neconforme, cât şi de un incendiu probabil provocat), Dobroneagu, Valea Dâmboviţei şi Lereşti.
Cu sprijinul financiar acordat de Comisia Europeană, în cadrul proiectului „Crearea unei zone de natură sălbatică în sudul Munţilor Carpaţi, România – LIFE18 NAT/RO/001082”, Fundaţia Conservation Carpathia reface pădurile afectate de tăieri neconfome sau doborâturi accidentale, prin plantarea a 435.000 de puieţi de molid, fag şi brad.
Puieţii din speciile naturale autohtone provin din pepinierele Carpathia sau sunt achizitionaţi de la producători specializaţi din zonă.
Şantierul de împăduriri din această primăvară cuprinde:
- 60 ha în zona Groapele,
- 25 ha în zona Dobroneagu,
- 8 ha pe Valea Dâmboviţei,
- 7 ha la Lereşti.
Pentru refacerea galeriilor ripariene, de-a lungul cursului de apă pe Valea Doamnei, echipa Fundaţiei Conservation Carpathia a plantat 750 de puieţi de anin, specie importantă în fixarea malurilor.
„Poate este mai greu de înţeles acest termen de specialitate pe care îl tot folosim – reconstrucţie ecologică. De ce nu spunem simplu reîmpădurire? Pentru că în spatele unei noi păduri sunt mult mai multe activităţi decât plantarea efectivă. În momentul în care organizaţia a „cumpărat” o greşeală a trecutului, o zonă în care pădurea a fost tăiată acum 10-15 ani şi unde foştii proprietari nu au îndeplinit cerinţa legislativă de plantare în termen de doi ani de la tăiere, acolo începem un amplu proces care presupune mai mulţi paşi.
La Groapele iniţial am realizat un inventar al regenerării naturale, prin amenajarea a peste 200 de pieţe de probă, în urma căruia am constatat ce regenerare naturală există în teren, ce specii şi în ce proporţii. În baza inventarului menţionat am determinat cu ce specii, în ce proporţii şi cu ce cantităţi de puieţi trebuie să intervenim pentru refacerea integrală a zonei. În premieră, încercăm să ţinem cont şi să previzionăm şi efectul schimbărilor climatice care au loc, respectiv tendinţa speciilor forestiere de a avansa altitudinal spre amonte.
Am inventariat şi principalele zone cu eroziune, pe foste drumuri de colectare a lemnului, unde tractoarele au târât buştenii. Vorbim de şanţuri cu adâncimi ce variază între 0,7 m şi 5 m – şi aceste răni ale muntelui trebuie reparate, acoperite şi plantate. Avem nouă pepiniere şi două solarii, iar creşterea puieţilor în condiţii naturale, fără chimicale, în condiţii care simulează viaţa lor viitoare, nu este deloc simplă. După plantarea efectivă, în fiecare toamnă tăiem iarba din jurul micilor arbori, pentru a le asigura o bună dezvoltare şi supravieţuirea pe timpul iernii. Că în trecut nu a existat echilibru ne este tuturor clar, însă cum continuăm este cheia viitorului nostru şi al generaţiilor următoare.” a declarat, Mihai Zotta, reprezentantul Ocolului Silvic Carpathia.
