Sfântul Dimitrie, Cuviosul din Basarabi, ale cărei Sfinte Moaște se află în Catedrala Patriarhală din București, este sărbătorit în ziua de 27 octombrie.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou era vlah (român) de neam şi s-a născut într-un sat din sudul Dunării, Basarabi, aproape de oraşul Ruse din Bulgaria de azi, pe atunci parte a Ţaratului româno-bulgar de Târnovo (secolele 12-13). Despre Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou se ştie că, încă din copilărie, păstor fiind pentru oile şi vitele consătenilor săi, împărţea cu cei săraci venitul câştigat. Era atât de sensibil şi de milostiv în sufletul său, încât se spune că ani dea rândul sa pocăit şi a plâns pentru că din greşeală a călcat cu piciorul peste un pui de pasăre şi la strivit.
Mai târziu a devenit monah întro mănăstire, apoi a vieţuit ca pustnic întro peşteră, lângă râul Lom, în post şi rugăciune. Mai ştim despre el că, atunci când şia simţit sfârşitul aproape, sa aşezat între două lespezi de piatră, care simbolizau sicriul, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul său neputrezit a fost descoperit în chip minunat şi a început să fie cinstit în satul Basarabi şi în tot ţinutul acela. Moaştele sale au fost aduse în Bucureşti în anul 1774 şi au rămas, până astăzi, în această Catedrală mitropolitană şi apoi patriarhală (1925).
Potrivit tradiției, mai înainte de a trece la cele veșnice, sfântul s-a așezat singur între două piatre mari, aflate pe malul apei. Între timp, râul Lom a crescut, iar trupul său a fost acoperit de ape. Cinstitele sale Moaște au rămas sub apele râului Lom vreme îndelungată. La un moment dat, o copilă, care era stăpânită de un duh necurat, a visat un bărbat cuvios, care i-a spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui.” Aflând acest lucru, părinții fetei au mers degrabă în locul indicat și au aflat trupul neputrezit al Cuviosului Dimitrie. Atunci, demonul a fost alungat, iar copila s-a însănătoșit.
Prezenţa în aceste zile de sărbătoare, la Bucureşti, a moaştelor Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş şi ale Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe, din Republica Moldova, alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou este o mare binecuvântare pentru noi toţi: ierarhi, cler, vieţuitori ai mănăstirilor şi credincioşi pelerine, a declarat cu acest prilej PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Dimitrie nu a vrut să plece din București și a salvat Capitala de ciumă
Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost așezate mai întâi în biserica satului Basarabi. Acestea au rămas în Basarabi până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov a luat cinstitele Moaște, spre a le duce in Rusia. Pe drum, însă, la rugămintea negustorului Hagi Dimitrie, precum și a mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești, acesta le-a dăruit poporului român. Astfel, în vara anului 1774, cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie a fost așezat în Catedrala Patriarhală din București, potrivit crestinortodox.ro.
În anul 1918, cand orașul București era ocupat de trupele germane, mai mulți soldați bulgari au pătruns pe furiș în catedrală, au luat racla cu Sfintele Moaște și, urcându-le într-o mașină, au pornit spre Dunăre, spre a le duce în Bulgaria. Sfântul nu a vrut însă să plece din București, deoarece, în noaptea cu pricina și a doua zi, tot orașul a fost cuprins de o ceață deasă și nefirească. Nemaigăsind drumul, soldații bulgari s-au chinuit ore întregi să iasă din oraș, iar mașina s-a defectat. Ieșind din oraș foarte târziu, aceștia au fost prinși din urmă, în dreptul localității Călugăreni. Pelerinajul care a urmat întoarcerii Sfintelor Moaște a durat aproape o lună.
Una dintre primele minuni săvârșite de Sfântul Dimitrie asupra orasului București a fost izbăvirea acestuia de o cumplită epidemie de ciumă. În anul 1814, în vremea domnitorului Caragea, orașul a fost cuprins de o epidemie de ciumă. Pentru că ciuma făcea tot mai multe victime, la cererea domnitorului, călugarii de la Catedrală au luat Moaștele Sfântului Dimitrie și le-au scos în procesiune, ocolind orașul și făcând rugăciuni către sfânt, pentru izbăvirea de ciumă. Începând din acea zi, ciuma a încetat să mai facă noi victime.
În anul 1827, în vremea domnitorului Grigore Ghica, o secetă îndelungată a făcut ca foametea să amenințe orașul și regiunea. Lipsiți de orice ajutor, oamenii au nădăjduit iarăși în rugăciunile Sfântului Dimitrie și în mila lui Dumnezeu. Astfel, racla cu cinstitele Moaște a fost scoasă din Catedrală și purtată pe umeri, de către preoți, prin tot orașul. În memoriile colonelului Papazoglu, care a participat la acest deosebit eveniment, găsim scris: „După ce au ocolit câteva străzi, când sosiră în capul Podului Mogoșoaiei, începu să plouă. Vodă și boierii și norodul care erau după Sfânt fură udați până la piele. Și ploaia a ținut trei zile, cu mici întreruperi.”
Procesiunea cu Sfintele Moaște a oprit holera
În anul 1831, o epidemie de holeră a cuprins orașul București, care rămăsese aproape pustiu, locuitorii fugind care pe unde au putut, din calea groaznicei maladii. În ziua de 15 septembrie 1831, generalul Pavel D. Kiseleff, presedintele Divanului, a hotărât să ceară ajutor Sfântului Dimitrie, precum în cazul epidemiei de ciuma, din anul 1814.
Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost duse pe câmpia Filaret, unde, în prezenta autorităților militare ruse, generali și ofițeri, a preoților și a credincioșilor care nu părăsiseră orașul, mitropolitul și călugării au făcut rugăciuni pentru încetarea holerei. Potrivit mărturiilor istorice, din ziua de 15 septembrie și până la începutul lunii octombrie, numărul morților, care până atunci atingea un total de 160 pe zi, a scăzut repede.
Sfântul Dimitrie Basarabov scoate o femeie din comă
O femeie credincioasă, mama a cinci copii, a intrat în comă. La spital, doctoral i-a spus soțului acesteia: „Nu mai am ce să-i fac. Luați-o acasă!” În pofida cuvântului final al doctorului, atât soțul, cât și copii, au mers la Catedrală și au început să se roage din toată inima Sfântului Dimitrie Basarabov, spre a le vindeca soția și mama. Dupa multă rugăciune curată, aceștia s-au întors la spital, având suficientă nădejde. La spital, în dreptul salonului unde se afla femeia, erau mulți oameni, care de care mai agitați. Speriat, soțul a alergat înainte și a trecut printre oameni. Soția sa se deconectase singură de la aparate și, fiind ținută de asistente, striga cât putea: „Vreau să ma duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!” Precum s-a aflat mai târziu, în coma fiind, lângă patul femeii a venit un bărbat cuvios, care era Sfântul Dimitrie, și i-a spus: „Scoală și du-te acasă, la copii și la soț!”
Cancerul nu este o boala incurabilă
O doctoriță de la Spitalul de Oncologie din Fundeni, ucenică a părintelui Ieronim Crețu, slujitor pe atunci la Catedrala Patriarhală, în urma unui consult de specialitate, a fost diagnosticată cu o formă de cancer ovarian. Primul drum pe care l-a facut aceasta, după aflarea bolii de care suferea, a fost la Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov. Având o credință deplină în puterea Cuviosului, aceasta s-a rugat să fie tămăduită. După o vreme, când femeia a fost consultată iarăși, de către șeful Clinicii de Oncologie, acesta i-a spus: „Dacă nu te-aș fi văzut înainte de tratament și nu te-aș fi consultat eu, cu ochii mei, și ai fi venit acum, să-mi spui că ai fost bolnavă, ți-aș fi spus că ești nebună.” Sfântul Dimitrie, precum și ceilalți sfinți, nu văd în cancer o boala incurabilă.
