În premieră pe scena ATELIER a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, PERPLEX – piesa unuia dintre cei mai jucaţi autori germani contemporani, Marius von Mayenburg.
Tradusă de Elise Wilk şi regizată de Ştefan Iordănescu, PERPLEX este o comedie absurdă şi suprarealistă, în care lumea protagoniştilor se destramă cu o viteză ameţitoare, unde relaţiile se dizolvă şi se re-asamblează în mod surprinzător. Primele reprezentaţii vor avea loc în zilele de 10 şi 11 mai (avanpremieră), 17 mai (premiera). Până la închiderea stagiunii, încă două reprezentaţii, pe 3 şi 22 iunie.
Toate spectacolele încep la ora 20.00.
Marius von Mayenburg este autor dramatic şi regizor la celebrul teatru berlinez Schaubuhne am Lehniner Platz – unde şi-a început cariera şi s-a afirmat că dramaturg cu piesa Feuergesicht/ Chip de foc, tradusă ulterior în peste 20 de limbi, inclusiv chineză, japoneză, coreeană. A scris numeroase piese de teatru şi radiofonice. Lucrează şi ca traducător (Shakespeare, Sarah Kane, Martin Crimp s.a.). În 2010, scrie PERPLEX, pe care o pune el însuşi în scenă la Schaubuhne.
Această piesă a mai fost montată o dată în România, de Theodor Cristian Popescu, la Teatrul „Ioan Slavici” din Arad. Tot la noi în ţară, i-au mai fost puse în scenă piesele: „Chip de foc”, „Copilul rece”, „Urâtul”, „Plastic”, „Martiri”, „Piatra”.
Instigator şi rebel, amuzant şi spiritual, textul dramaturgului german porneşte un adevărat asalt la adresa convenţiilor teatrale, a intrigii clasice, a tradiţionalului concept de al patrulea perete şi, în sfârşit, asupra consistenţei personajului teatral.
Situaţiile se succed derutant şi rapid, impregnate cu mult umor, în această piesă în care totul este teatru, dar regizorul nu a apărut, iar decorul este demontat în timp ce piesă încă se mai joacă. O piesă în care sunt celebrate vitalitatea şi metamorfoza, relevând tendinţa omenească de evadare spre alte roluri, alte identităţi sau spre alte vieţi, poate, mai prielnice.
Autorul lasă libertatea regizorului şi actorilor să decidă dacă personajele preiau numele interpreţilor. De aceea îi veţi auzi strigându-se pe nume, sau folosind diminutivul. În distribuţie: Medeea Marinescu, Alexandra Sălceanu, Gavril Pătru, Petre Ancuţa.
„În clipa în care dai de patru actori atât de dăruiţi, atât de doritori de a desluşi iţele unui text care sparge barierele dramaturgiilor convenţionale – declară regizorul Ştefan Iordănescu – e mai bine să faci pasul în spate. Pentru mine proiectul acesta a fost un experiment. Acela de a de a respecta cu punct şi virgulă, atât cât se poate spiritul şi litera textului.
Cred că datoria noastră este ca publicul să parcurgă toate etapele prin care patru actori, aflaţi într-o formă excepţională aduc în faţa ochilor noştri o poveste despre lume şi viaţă, despre ridicol şi sublim, cu mijloacele curentului postmodernist în care, fireşte, nimic din ceea ce este nu vi se pare, în care teme din Pirandello, Brecht şi Martin Crimp se înlănţuie într-o demonstraţie aproape matematică despre lume, viaţă, teatru şi zădărnicie. În aceste momente autorul a decretat că regizorul s-a retras. Şi aşa trebuie să fie. Mi-ar plăcea totuşi să-l regăsesc undeva la aplauze şi să-i zăresc în ochi strălucirea triumfului actorilor de pe scenă. Pentru că trebuie să mai şi contrazicem textul, nu ?” – întreabă, retoric, regizorul.
