„Viitorul nu există fără trecut!” este lecţia de viaţă a baronesei Ileana Kripp, descendentă a familiei Ştirbey. Nevoită să plece din România pe când era doar o copilă, s-a întors în țară în 1997, moment în care a decis că este acasă. Administrează acum Crama Știrbey din Drăgășani și crede că România se îndreaptă în direcția cea bună: ”În 1997 a fost încântător tot ce am văzut ca țară, dar am găsit și multă durere, o durere pe care nu o mai întâlnim astăzi”.
Începutul secolului 20 a fost o adevărată epocă de aur a vinului românesc, iar cele de la Știrbey erau pe meniurile celor mai luxoase restaurante. De asemenea, Vinul de Drăgășani se regăsea pe meniul din Orient Express.
Vinurile Ştirbey sunt create pe baza unor principii dezvoltate şi păstrate din generaţie în generaţie, de peste 300 de ani, de când familia princiară Ştirbey a avut un domeniu viticol în podgoria Drăgăşani.
Ileana Kripp, fostă Stirbey, a fugit din România în 1969, urmând să revină în țară alături de soțul ei în 1997, atunci când a redescoperit atât locurile natale, cât și crama aproape părăsită. Soțul acesteia, Jakob Kripp, de profesie jurist, a ajutat-o mult în procesul de restituire a domeniului. Având și el „o predispoziție genetică” spre producția de vin, familia lui deținând vii în Tirolul de Sud de peste 500 de ani, cei doi soți și-au propus să readucă domeniul de la Drăgăşani la gloria de altă dată.
O viață în geamantan vs rădăcini în România
”M-ați întrebat unde sunt acasă, acasă sunt în geamantan, pot spune. Eu am trei acasă, un acasă în Tirol, de unde este soțul meu, un acasă în Drăgășani, unde este crama și un acasă în București”, a precizat baroana Ileana Kripp, într-un interviu pentru newsbucuresti.ro.
”Barbu Știrbei era străbunicul meu, fata lui cea mai mare, Maria, era bunica mea și dânsa a moștenit această cramă, aceste vii pe care le-a avut doar 3 ani, fiindcă străbunicul a murit în 1946, iar ea a fost deposedată în 1949 de comuniști. Atunci când am venit în România în 1997, soțul a făcut cerere alături de tatăl meu să ni se retrocedeze terenurile”, a precizat aceasta.
Tot Jakob Kripp a fost cel care a impulsionat-o pe Ileana să se întoarcă în România, pentru a se reîntâlni cu rădăcinile familiei Stirbey:
”Când am fugit, știam că nu am să mă mai întorc, iar după 1990 nu am mai avut curajul să revin, dar el a insistat și a spus că vrea să îmi cunoască țara.
Viitorul nu există fără trecut, așa că am decis să fac acest pas”.
Baroneasa povestește că a făcut cerere de retrocedare în ianuarie 1999, iar în ianuarie 2001 au primit aceleași parcele pe care le deținea familia, cu aceleași case.
”Asta ne-a făcut să fim foarte cunoscători față de cei de acolo care nu au amânat momentul, nu ne-au plimbat prin alte colțuri, ci ne-au dat fix acele parcele care aparțineau familiei și care erau într-o stare foarte bună”, a completat Ileana Kripp.
Astfel, crama s-a reîntors la familia de origine și a fost redotată după standardele moderne. Vinul produs aici este în ediții limitate și nu este destinat comerțului de masă.
Bogăția cea mare din crama de la Drăgășani a fost Crâmpoşia, care ocupă cam 30% din suprafață, ”un soi viu, multilateral, din care mai facem și spumant prin metoda tradițională”, precizează baroana Ileana Kripp: ”A fost prima Crâmpoşie făcută în 2003 și îmbuteliată la noi sub numele de Crâmpoşie, un soi foarte vechi din regiunea Drăgășani și care se pretează la foarte multe.”
De asemenea, în cramă se mai cultivă soiuri precum Tămâioasă românească și Fetească Regală, soiuri românești care au găsit cerere în străinătate pentru cunoscătorii de vin care doresc să descopere soiuri autohtone din alte țări, spune sursa citată.
Crama poate fi vizitată de pasionați, cu tururi ghidate în vie și degustări de vinuri.
Chiar dacă domeniul a fost dotat după standardele moderne, însă și acum mare parte din activitate se face manual, de către angajați care lucrează pământurile acelea încă de dinainte de revenirea baronilor în țară. Un exemplu este Dumitru Nedelut, administratorul Domeniului Stirbey care lucrează aici încă din anii 80.
”Administratorul nostru este cel care era inginerul tehnic în vie de la IAS-ul din Drăgășani și cunoștea aceste parcele pe dinafară. Și nu numai atât, dânsul, domnul Nedelut, cu echipa de la IAS, au îngrijit aceste vii și ni le-au dat înapoi în stare foarte bună”, menționează Ileana Kripp.
De asemenea, actualul vinificator, Oliver Bauer, lucrează la Crama Știrbei de 20 de ani: ”Ne-am întâlnit cu el la o berărie, a venit inițial pentru un an și sunt deja 20 de ani în care lucrăm împreună”.
La Crama Știrbey totul se face manual, mai puțin stropitul și aratul, chiar dacă echipa este aceeași de 20 de ani. Tăiatul, legatul, tăiatul lăstarilor, munca în verde, tăiatul strugurilor care sunt prea mulți pe butuc, culesul, totul este manual: ”Echipa noastră este aceeași de 20 de ani, noi acum încercăm să aducem oameni noi, însă devine din ce mai greu să găsim oameni”.
”Noi nu suntem o industrie a vinului”, explică Ileana Kripp. ”Dacă veniți la crama noastră de departe aveți impresia că vedeți un conac. Am reclădit această cramă exact așa cum era pe vremea străbunicului meu, doar că a trebuit să refacem majoritatea zidurilor și acoperișul. De asemenea, crama a fost redotată după standardele moderne.
Am vrut să păstrăm atât arhitectura, cât si cantitatea de vin care intră înăuntru, nu mai mult decât pentru 20 de hectare. Este vorba despre acele 20 de hectare pe care le avem, care ni s-au retrocedat, și care erau ale familiei.”, a completat sursa citată.
Podgoria de la Drăgășani are soiuri locale, românești, precum Tămâioasă românească, Merlot, Sauvignon Blanc sau Crâmpoșie. În general, cantitățile pentru fiecare soi sunt de la 10.000 de sticle în jos. Uneori 7.000, 5.000, 2800 sau 3500.
”Noi ne-am focusat pe vinurile de un singur soi, care sunt în cantități mici, în ediție limitată. Vinurile de la Crama Știrbey se găsesc doar în magazine specializate și în restaurante. Suntem producători de nișă și avem 20 de ani de continuitate în calitate”, precizează Ileana Kripp.
De asemenea, compania exportă cam 12 până la 15 la sută din producție, însă doar pentru magazine mici. Aceste vinuri ajung în Marea Britanie, Franța, Austria, Germania, Belgia sau Italia, unde sunt căutate soiurile autohtone românești.
”Nu ne gândim în niciun moment să mărim producția și nici suprafața. Dacă ne dorim ceva este să mărim cel mult calitatea sau poate diversitatea. Suntem singurii producători de Novac sută la sută, un soi extrem de fin și foarte iubit în Marea Britanie și Franța. Mai ales în Franța, cunoscătorii de vinuri pun foarte sus acest Novac care are calități speciale. Din Novac facem și un spumant prin metoda tradițională, care este fermentat a 2-a oara în sticlă. De asemenea, facem și un vin dulce, atunci când vremea este favorabilă cu noi ne iese un roze delicios”, a menționat baroana.
Întrebată daca ar lua totul de la capăt, Ileana Kripp a spus fără ezitare că da, ”chiar dacă nu a fost ușor”. Important este să privească totul cu entuziasm.
”Nu a fost deloc ușor să refacem conacul care era la acel moment dărăpănat, plus să facem față lipsurilor care existau la vremea aceea în România. Am adus din străinătate echipamentele necesare care nu se regăseau în țară, asta pe vremea când România nu se afla în Uniunea Europeană. Am făcut totul pe cont propriu, totul a fost făcut cu propriile puteri și cu propriile posibilități, dar cu enorm de mult entuziasm.
Spun entuziasm, pentru că ne-a trebuit mult entuziasm ca să facem ce am făcut. Am avut de înfruntat foarte multe greutăți. Acum firmele vin la tine, te caută să îți ofere sticle, butoaie sau cuve de inox. Pe vremea respectivă noi trebuia să alergăm să le luăm. Nu în țară, fiindcă nu existau, trebuia să ne organizăm să luăm sticlele din Italia, dopurile din Germania și așa mai departe. Și nu numai asta, dar trebuia să ne zbatem cu vămile”, povestește proprietara Cramei Ştirbey.
Ea susține că în ziua de azi totul este mai ușor, iar românii ”au căpătat mai mult oxigen”.
”În ziua de azi, totul e mult mai ușor. Poate că românii nu își dau seama, dar din punct de vedere viață, în general și viticultură, în special, lucrurile s-au schimbat enorm. Posibilitățile au crescut din toate punctele de vedere. Să fim mulțumiți și recunoscători că s-a schimbat acest sistem și că trăim altfel”, a adăugat aceasta: ”În 1997, a fost încântător tot ce am văzut ca țară, atmosfera rurală, peisajele, bisericile, dar am găsit și multă durere, o durere pe care nu o mai întâlnim astăzi”.
Românii sunt ”niște răsfățați” în materie de vinuri
Cu privire la piața de vin din România, baroana Ileana Kripp spune că este în continuă schimbare, sunt din ce în ce mai mulți producători: ”Unii se focusează pe calitate, alții mai curând pe cantitate, dar este loc pentru toți. Acum suntem niște răsfățați.”
Întrebată despre vinul preferat, ea spune că iubește Feteasca regală:
”Îmi plac toate, dar uneori mă surprind ca mă reped la o Fetească regală mai repede decat la o Crâmpoșie sau o Tămâioasă, asta și pentru că este un vin gastronomic care merge și cu pește si cu carnurile albe. Iar Novacul este o încântare!”
Crama Știrbey se focusează pe vinuri de un singur soi și cât se poate pe soiurile locale și românești.
”Vinurile de un singur soi sunt mai greu de făcut decât cupajele, însă partea frumoasă a unui vin de un singur soi este că băutorul descoperă atuurile aceluiași șoi, poate dialoga cu soiul”, conchide Ileana Kripp.
