Poate avea și defecte…. dar nimeni nu îndrăznea să-i contrazică principiile existenței Sale: seriozitate, profesionalism, loialitate.Arăta și demonstra că-i pasă!
Pedagog complex, dar și trimiterea lui Conu’ Alecu Paleologu i se potrivea perfect : „modestia ca metodă de lucru și virtute tehnică”! Undeva, cândva, departe, s-a încumetat prin rigurozitate, sinceritate și implicare să încline balanța reușitei Sale, învingând și liniștind pe nemulțumiții Săi vecini și prieteni, care din păcate, nu-l adoptaseră…. D-lui i-a înțeles…. „sine ira et studio”!
Alura, călcătura și uitătura păreau trufaș-arogante…. nu, nu erau așa, erau decente, echilibrate, sensibile. Distant cu nehotărâții, dinamic cu încrezătorii, părea ultimul Bucureștean romantic într-o Mare de risc și urbanizare exagerată acceptând capitularea și în cele din urmă preferând evadarea definitivă, refugiindu-se în Raiul Lui Pământesc…. Timișul de Sus.
Aveam nevoie de oameni utili și asumați precum Dl. Profesor, ritualul era simplu…. Respect!
El niciodată nu bătea la ușă dar sigur era acolo, iar dacă nu era, urmele te duceau la…. El.
Ura mediocrii, care doar încercau să potrivească lucrurile, încurajându-i pe cei care zdrobeau prin imaginație și inițiativă tiparele „subțiri” ale nepregătiților. Repulsia viscerală vizibilă față de aceștia făcându-l nefrecventabil și atribuindu-i-se pe nedrept speculații răutăcioase, era evitat.
Doar NAȘU’, cel construit din granit și sufletu’i dăltuit…. cu roua florilor (pe care le iubește enorm) îl tempera, arătându-i și îndreptându-l elegant spre zona Sa de confort și apreciere, unde îi era pe merit, locul.
De ce n-am participat la înmormântarea Mentorului meu? Ar fi foarte simplu, n-am fost apt clinic! Nu, nu, n-am fost de frică! Pentru un : fotbalist, antrenor, profesor universitar, camarad, Familist…. Om, de talia Dlui. D. F., trebuia cu branula’n braț, cu tubul de oxigen în spate, târăndu-mă, agonizănd de durere…. eram obligat să-l însoțesc pe ultimul drum. Am încercat ceva ce nu mi-a mers niciodată cu D-lui….. să-l driblez!
Dacă…. cu o ultimă mișcare învăluitoare și abilă din bogatul și variatul D-lui. arsenal tehnico-tactico-pedagocic, dacă…. din acea poziție nemiloasă, definitivă…. dacă…. din nou mă va cerceta…. isocodindu-mă cu mereu aceeași argumentată întrebare : Dragă Vali ai mai făcut ceva și cu…. Viața ta?
Da, avea întotdeauna dreptate Dl. Profesor, cu tot anturajul și deschiderile…. Universale, am bătut pasu’ pe loc, dar…. nici n-am întâlnit și nici n-am avut oamenii și nici instrumentele potrivite.
Un ultim și prețios gând se (mă) îndreaptă spre Frumoasa și Unita Familie Firițeanu pe care o idolatriza, acum icoană profund răvășită și îndurerată. Voi aminti de : Paradisul din Predeal pe care’l diviniza; Cristi Chivu slăbiciunea D-lui (pe care’l considera cel de-al 4-lea copil ((da, așa e)), suferind în tăcere din cauza ignoranței Interistului, dar fotbaliștii mari uită definitiv…. Ratările Vieții); prima și constanta Sa dragoste, Sportul Studențesc; câteodată nedreaptă, dar mereu fermecătoare Reșița și al ei reprezentativ și controversat fiu, misticul Sorin Frunză Verde.
Aș putea spune mai multe despre D. F. dar nu mă mai lasă lacrimile și inima, v-aș spune că avea distincție, că era sobru…. o să-mi amintesc mereu de Dl. Profesor, ca de o ultimă speranță a Valorii și a Profesionalismului pe care cu greu o voi mai întâlni!
- Repercusiunea acestui neașteptat și tragic eveniment continuă în dramatism:
Ce mă fac eu(Noi) acum, Domnule Profesor!
„Oricine va căuta să-și scape viața, o va pierde și oricine o va pierde, o va găsi” Luca
Dumnezeu să-l ierte!
Dumnezeu să-l odihnească în Pace!
Autor: Vali Savadosi
