De modificarea sistemului de redevențe petroliere se discută de aproape 11 ani, însă până în prezent niciun proiect nu a schimbat legile în vigoare. Legea pentru modificarea articolul 49 din Legea petrolului nr.238/2004 a fost votată astăzi.
Inițiatorul legii, deputatul PSD Daniel Ghiță spune că dreptul guvernelor de a percepe redevențe de la companiile de petrol și gaze derivă din proprietatea asupra resurselor naturale. Guvernele dețin și gestionează resursele subsolului în numele cetățenilor lor. Prin plăți de redevențe, guvernele sunt compensate de companiile de petrol și gaze pentru extracția resurselor naturale publice.
În legislația actuală din țara noastră redevența a fost fixată la valori între 3 -13,5 % pentru țiței și între 3,5-13% pentru gaze naturale. Inclusiv în Legea nr. 555 din 2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Naționale a Petrolului ” Petrom” – S.A. București aceste sunt valorile redevenței ce trebuiau menținute până în 2014.
Prin aplicarea acestor majorări s-ar înregistra o creștere a redevenței medii de la 6% la 17,5%, ceea ce înseamnă încasări totale anuale mai mari pentru statul român.
Cum au procedat alte state?
Statele folosesc, în general, unul dintre cele două sisteme, fie un sistem de concesiune în care ratele de redevențe reglementate se aplică în mod egal tuturor producătorilor, fie un sistem de acorduri de partajare a producției cu producătorii, în care regulile și tarifele pot varia de la un contract la altul.Există diferite tipuri de redevențe, principalele fiind:
• Redevențe bazate pe volum (sau specifice): un preț reglementat per unitate de producție. Acest tip de redevență necesită controale pentru a monitoriza producția și pentru a se asigura că nu există extracție ilegală (neînregistrată).
• Redevențe bazate pe valoare (ad valorem): bazate pe valoarea mărfurilor extrase. Valoarea este volumul înmulțit cu prețul (stabilit de piață)
• Redevențe bazate pe profit: redevențe bazate pe profiturile companiilor care fac extracția sau exploatarea. Deși acesta este în multe privințe similar cu un impozit pe venit, este o taxă suplimentară pentru extracția resurselor naturale publice. Companiile de petrol și gaze plătesc redevențe în plus față de impozitele pe venit obișnuite.
Prezentăm mai jos câteva exemple de calcul a redevențelor la nivel internațional.
Exemple internaționale:
- În Franța deținătorii de concesiuni de exploatare a hidrocarburilor lichide sau gazoase sunt obligați să plătească anual o redevență calculată pe producție. Concesionarul este obligat să plătească:
– un bonus de semnare, plătit la încheierea contractului;
– redevențe lunare în cota de 10% din acestea, această rată putând fi redusă sub 10%, fără a fi mai mică de 5%, ținând cont de riscurile geologice și de perspectivele de producție;
– o participare specială;
– o taxă de ocupare sau deținere a zonei, calculată pe baza kilometrilor pătrați ocupați;
– o contribuție speciala aplicabila in cazul unui volum mare de producție sau rentabilitate ridicata. - În Norvegia se aplică un sistem de impozitare a petrolului bazat pe regulile de impozitare obișnuită a companiilor și stabilit în Legea privind impozitarea petrolului. Din cauza veniturilor extraordinare din producția de resurse petroliere, companiile petroliere sunt supuse unei taxe speciale suplimentare. Cota obișnuită de impozitare a companiei este de 22 %. Pentru a asigura un sistem de impozitare neutru, impozitul pe societate plătit este anulat la calcularea bazei speciale de impozitare. Aceasta implică o cotă specială de impozitare de 71,8 % pentru a menține o rată de impozitare marginală totală de 78 %.
- În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, actualul regim de impozitare a petrolului și gazelor a apărut ca urmare a numeroasele schimbări care au avut loc de când au fost introduse prevederi specifice privind impozitul pe petrol în 1975. În prezent, există trei elemente de influențare a prețului la care sunt supuse companiile de petrol și gaze. Acestea sunt: impozitul pe profit (CT), taxa suplimentară (SC) și o taxă suplimentară temporară, Energy Profits Levy (EPL), introdusă de la 26 mai 2022 și este de așteptat să se aplice până la 31 martie 2028. Cota marginală a acestor impozite este în prezent de 75%, cu CT la 30%, SC la 10% și EPL la 35%. Companiile străine cu activități de exploatare din Regatul Unit sunt, de asemenea, supuse impozitului pe profit din activitățile de explorare și exploatare din Regatul Unit sau sectorul Regatului Unit al Platformei continentale la cota normală CT de 25% în prezent.
Și în Austria sau SUA s-au luat măsuri pentru ca statul să nu iasă în pierdere, se arată în expunerea de motive.
