“Să vă fie rușine!”, strigă pe Facebook un pui de vedetă (cu Macarena și alte două-trei cîntece) pe numele ei Erika Isac. Ne-a moralizat nițel într-un cîntec și a devenit mare și moralizatoare. Şi, ca tot românul, a sărit și ea să-și spună părerea în scandalul zilei, o părere scurtă, arătîndu-ne obrazul. Probabil că o să ne frece ridichea și într-un viitor cîntec de mare audiență la același public al ei. Ce a stîrnit-o atît de rău pe constănțeancă?? Erika Isac (nume de scenă sau de buletin?) s-a adresat celor care l-au fluierat pe Babasha (scris cu ș îi cam pute!), cel care a apărut ca o gălușcă într-un suc de lămâie la mijlocul concertului Coldplay de miercuri seara, la care asistau 50.000 de oameni.
Babasha este unul mai nou din marea armată de maneliști care inundă net-ul și tiktok-ul cu succesele lor, și nunțile, și petrecerile. Grație audienței în creștere, Babasha a fost invitat să se producă și el cu un cîntec în timpul concertului de pe Stadionul Național în timpul concertului Coldplay”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
- “Coldplay este un grup englez de muzică rock alternativ și piano-rock cu mare succes la cei tineri și cu o vedetă faimoasă pe glob – Chris Martin, pe post de solist, pianist și chitarist. Christhoper Anthony John Martin este cunoscut și ca fost soț al celebrei (și fițoasei) actrițe Gwyneth Paltrow.
Ei bine, Chris Martin, artist și susținător de minorități, a invitat la show-ul de pe Stadionul Național și un cîntăreț român să interpreteze un „cânticel”. Un autohton cu un cînticel de 4-5 minute într-un concert al unei trupe celebre în fața a 50.000 de oameni este ca o bătaie pe umăr, ca o promovare, ca un tras cu ochiul către asistența entuziasmată. Şi Babasha ăsta al nostru, super-fericit, a acceptat fără să-și imagineze că va avea parte de o asemenea primire. Marea problemă a celor fără mari probleme a venit de la ploaia de fluierături. Babasha zice că:
- Presupun că l-a durut rău. Chiar înțeleg. Au pățit-o și alții, celebri și mai valoroși decît el. Istoria muzicii este plină de eșecuri celebre, de fluierături și de huiduieli. Problema din acest caz nu vine de calitatea muzicii sau de la reacția publicului (după părerea mea, explicabilă) ,ci de la faptul că fluierăturile au fost puse pe seama „rasismului”. Babasha a plasat-o repede în discriminare. „Maneaua este rău famată doar din cauza rasismului, nu din cauza muzicii în sine”.
Babasha al nostru (nu știu cît o fi umblat pe la școală!) s-a făcut și sociolog muzical și psiholog al românilor (ca și manelistul într-ale psihologiei profesorul universitar dr. Daniel David). De ce este „rău famată”? Că nu se cîntă la Academia Română și la Atheneul Român? Nu cumva se cîntă prea peste tot, într-un fel de potop muzical care îneacă muzica populară românească? Mă refer la folclorul tradițional, dar și la celelalte genuri. Care este proporția între frecvența manelelor în raport cu celelalte genuri muzicale? Nu cumva îngroapă tot? Și de ce-i „rasism”, din moment ce maneliștii cîștigă exagerat de mult, iar spectacolul lor de prost gust contaminează încet, lent, dar iremediabil atmosfera și calitatea comportamentului din societate?
Nu cumva ne aflăm în fața unei neînțelegeri, a unui program neinspirat, a unei alegeri nepotrivite? Știau spectatorii că vor avea parte de o manea? Era muzica lui Babasha de același nivel artistic pentru a fi fost inclusă într-un asemenea concert?
Și mai tare este reacția actriței Bianca Babasha, sora manelistului:
- „Eu şi fratele meu nu luptam cu oameni ca voi, cu răutăţi, nu ne dorim succesul cu orice preţ. Muncim la noi, la limitele noastre, cu fricile si cu propria persoană, pentru ca ne-am dat seama că lupta nu e cu ceilalţi, ci cu noi înşine, ghidaţi de Dumnezeu. Voi ce aţi realizat in viaţa? Ce vă place, ce nu vă place? Va cunoaşteţi pe voi? Conştientizaţi viaţa din voi? După ce va ghidaţi? Eu înţeleg ca nu v-aţi aşteptat la acest moment, dar dacă în Europa avem reputaţia proastă pe care o avem, voi nu aţi făcut altceva decât sa o întăriţi”
Nici ea nu înțelege că uneori cînd te avânți spre glorie și spre paradis te poți grăbi să intri cu capul în zid”, scrie Nistorescu.
