Asociaţia Pro Democraţia a făcut analiza informaţiilor despre principalele conţinuturi şi narative care au influenţat contextul alegerilor şi intenţia de vot a cetăţenilor la alegerile prezidenţiale şi generale. Monitorizarea acoperă perioada octombrie-noiembrie 2024. Raportul va fi public după toate cele 3 tururi de scrutin.
Frauda la vot care a făcut carieră în anii ’90 şi la începutul anilor 2000 s-a transformat în 2024 în fraudă la dreptul constituţional la informaţie, a erodat cultura civică şi încrederea cetăţenilor că partidele politice acţionează ca filtre în procesul democratic.
TOP 7 Temeri, ameninţări existenţiale şi dezinformări în discursurile politice la prezidenţiale
1. Tema identităţii naţionale comunicată subliminal sub forma ameninţării la cultura şi practicile socio-culturale definitorii româneşti. Aceasta a fost cultivată în ultimii 4 ani, dar şi în 2024, de partide politice parlamentare sub forma sloganurilor electorale şi politice: „Patrioţi în Europa. România merită mai mult” (PSD); „Îndrăzneşte să crezi în România”(PSD), „Mândri că suntem români” (PSD), „Ţinem cu România” (PSD-PNL), „România în primul rând” (PNL), „România suverană, vizibilă în Europa” (AUR); „dubla măsură” în Europa, „dublul standard”; (PSD); „Există soluţii pentru toate, cu o singură condiţie: să fie un conducător de glie, să-şi iubească ţara şi neamul”(Călin Georgescu).
Apelul la trecut, narativele naţionaliste şi tradiţionaliste s-au legat de teme de actualitate fără să aibă o relevanţă cu acestea sau să se determine reciproc (ex. aderarea României la spaţiul Schengen). Aceste teme s-au aliniat cu cele promovate de partide ultra- conservatoare şi de extremă dreapta din Germania, Italia, Franţa sau Polonia, Austria şi au definit situaţia electorală prin prisma diferenţei noi/voi în spaţiul european.
2. Ploaia cu sondaje de opinie. În timpul campaniei electorale, alegătorii au fost supraexpuşi la sondaje care au oferit cifre foarte diferite. Mai mult, unele cifre din sondaje de opinie au făcut obiectul publicităţii electorale (PNL, Mircea Geoană). Indiferent dacă datele au fost folosite în scopul manipulării opiniei publice sau din lipsă de profesionalism, alegătorii şi-au pierdut încrederea în aceste analize care exced controlului deontologic.
3. Cultivarea temerii cu privire la scenariul ca România, stat membru NATO să fie atacată de un alt stat acum sau într-un orizont de câţiva ani a fost discutat superficial de candidaţi şi partide politice, fără ca tema să fie raportată la poziţia oficială a NATO.
4. Preocupări şi subiecte de dezbatere care nu ţin de atribuţiile preşedintelui, încurajate de agenda unor entităţi mass-media: construcţia de apartamente, garanţii pentru salariul minim, pensii, dobânzi la credite etc.
5. Având în vedere rezultatele alegerilor şi numărul de vizualizări de care au beneficiat candidaţii, Cauza Tik Tok nu se susţine ca variabilă independentă care ar fi determinat în totalitate rezultatul alegerilor. Facem precizarea că toate partidele politice parlamentare şi candidaţii acestora sunt prezente pe această reţea socială.
CANDIDAT – Nr de vizualizări – LOC ALEGERI
George Simion – 396 milioane – 4
Marcel Ciolacu – 328 milioane – 3
Elena Lasconi – 202 milioane – 2
Călin Georgescu – 135 milioane – 1
6. Tema serviciilor secrete româneşti aruncată în campania electorală
Temerea populaţiei legată de controlul civil-democratic al serviciilor de informaţii a fost manipulată în 2 feluri: gestionarea „moştenirii” securităţii post-1989 în cazul unor candidaţi (Mircea Geoană) şi relaţia actuală politic – servicii de informaţii în cazul altora (Marcel Ciolacu, Elena Lasconi).
Astfel, mai multe discursuri electorale din 2024 au invocat perioada iniţială a tranziţiei postcomuniste în care noul cadru instituţional a favorizat autonomia sectorului de informaţii în detrimentul mecanismelor de control civil-democratic.
7. Agent al unei puteri străine şi ostile (George Simion, Diana Şoşoacă, Călin Georgescu)
Banalizarea şi ridiculizarea situaţiei în care unii candidaţi acţionează ca agenţi străini ilegali şi servesc altor state prin obţinerea funcţiei supreme în statul român, oferindu-le astfel, acces la informaţii non-publice şi capacitatea de a afecta politica internă şi externă a României.
Transferarea acestui subiect din sectorul de intelligence (problema cârtiţelor, a agenţilor străini ilegali) pe agenda electorală de către PSD şi PNL, partide care asigură majoritatea parlamentară şi coaliţia de guvernare, a pus la îndoială eficienţa serviciilor de informaţii româneşti. Cele mai recente cazuri în care au fost afectate interese legitime ale unor state s-au reţinut în SUA, Franţa, Marea Britanie, Austria.
Cum funcţionează conspiraţiile online şi dezinformările din punct de vedere lingvistic şi retoric?
Narativele dezinformării şi conspiraţiile vehiculate online şi pe reţelele sociale au distorsionat grav contextul electoral cu efecte directe asupra atitudinii publicului ţinut departe de fapte şi date chiar de către partide politice şi de candidaţi. Ne aflăm astfel, în faţa unei provocări tehnice dificile, deoarece platformele social media nu pot atenua daunele generate de dezinformare şi limbajul teoriei conspiraţiei online.
Avocaţii conspiraţiilor şi dezinformării au apelat la una din cele 8 strategii retorice sau o combinaţie a acestora:
1. Manipularea dovezilor ştiinţifice;
2. Apelul la emoţie prin identitate naţională, istorie, mândrie naţională;
3. Referirea la conspiraţii care nu au legătură cu subiectul despre care comunică;
4. Susţinerea că ce fac alţii (contracandidaţii, echipa contracandidaţilor) sunt practici nenaturale sau la limita moralităţii;
5. Raport cost – beneficiu negativ;
6. Riscuri iminente şi ameninţări;
7. Agumentum ad hominem – respingerea argumentelor raţionale în orice dezbatere, mai ales cu contracandidaţii;
8. Generalizări simpliste.
Studiul nostru, ale căror rezultate le vom prezenta după finalizarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, arată că utilizatorii de reţele sociale tip Facebook şi Tik Tok care consumă frecvent conţinut conspiraţionist sunt captivii unor „camere de ecou politic” (eccho- chambers) care servesc la întărirea convingerilor şi generează un efect tip „group-think”. Acestea ajută la cimentarea relaţiilor în grupul politic şi la anihilarea spiritului critic în timp ce conduc la mai puţine interacţiuni cu non-conspiraţionişti, non-partizani sau partizani ai altor partide. Comunităţile tip eccho-chambers sunt politice în sensul că membrii-creatori de conţinut provin în mare parte militanţi şi răspândesc cea mai mare cantitate de informaţii despre alegeri din totalul existent pe aceste reţele. Majoritatea acestora sunt proliferate de către un grup mic de utilizatori reali, foarte activi.
Considerăm că printre efectele vizibile ale fenomenului în faţa căruia ne aflăm, se numără:
* Societatea reală este în afara partidelor politice, acestea nu mai au în cadrul lor decât o parte nesemnificativă a cetăţenilor
* Partidele politice parlamentare tind să nu mai fie o expresie a societăţii, ci doar vehicule care acţionează pentru cucerirea şi realizarea puterii
* O parte semnificativă a cetăţenilor tind să nu îşi mai satisfacă interesele politice prin intermediul partidelor
* Electoratele de stânga şi dreapta au fost cultivate în spirit militant, conservator, naţionalist, anti-reflexiv, centrate pe urban mic şi rural şi nu au cultivat elite intelectuale care să imprime spiritul valorilor europene
În perioada următoare, Asociaţia Pro Democraţia va lansa o dezbatere comprehensivă pentru a identifica instrumentele pentru prevenirea răspândirii dezinformării ci teoriilor conspiraţiei.
