Ziua mondială a teatrului este marcată în fiecare an la 27 martie, în vederea conştientizării valorii teatrului în toate formele sale şi pentru a permite comunităţilor de teatru să-şi promoveze activitatea în întreaga lume, scrie agenția de presă Agerpres.
Instituită în 1961, de Institutul Internaţional de Teatru (ITI), a devenit un eveniment anual din 1962, organizat de centrele ITI şi comunitatea internaţională de teatru. Institutul Internaţional de Teatru reprezintă cea mai importantă organizaţie non-guvernamentală din domeniul artistic şi a fost înfiinţată în 1948, la iniţiativa UNESCO, potrivit www.world-theatre-day.org.
Pentru marcarea Zilei mondiale a teatrului sunt organizate diverse manifestări în cadrul cărora publicul are ocazia să întâlnească artiştii preferaţi. Una dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea mesajului tradiţional internaţional. În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice – teatrul -, într-un mesaj, tradus în peste 50 de limbi. Primul mesaj de Ziua mondială a teatrului a fost scris în 1962, de Jean Cocteau.
În 2020, mesajul de Ziua mondială a teatrului a fost scris de Shahid Nadeem, autor dramatic din Pakistan, şi şi-a găsit drum către public de pe scene virtuale. Anul 2020, în contextul pandemiei de Covid-19, a fost pentru prima dată când marcarea acestei zile a găsit teatrele închise, evenimentele fiind transmise online.
În acest an mesajul este transmis de actriţa britanică de teatru şi film Helen Mirren, iar evenimentele prilejuite de Ziua mondială a teatrului sunt transmise online ca şi anul precedent, în contextul pandemiei de Covid-19.
În ţara noastră istoria teatrului începe în mai 1798, când un grup de actori primea autorizaţie, din partea domnitorului Hangerli-Vodă, să înfiinţeze o trupă de teatru. Primul teatru public bucureştean a fost „Teatrul de la Cişmeaua Roşie”, înfiinţat în 1816, prin contribuţia domniţei Ralu, fiica domnului Ioan Gheorghe Caradja. Aici au avut loc o serie de reprezentaţii până la incendiul din 1825, când clădirea a fost mistuită de flăcări. În 1852 a fost deschis Teatrul Mare din Bucureşti, condus de Costache Caragiale, prima reprezentaţie fiind cu piesa „Zoe sau Un amor românesc”, la 31 decembrie. Construcţia în stil baroc a teatrului începuse cu patru ani în urmă, în 1848, după planurile arhitectului vienez Heft, potrivit www.tnb.ro/ro/istoricul-tnb.
În 1864 Teatrul Mare a devenit instituţie publică de cultură, printr-un decret semnat de prim-ministrul de atunci, Mihail Kogălniceanu, iar în 1875, directorul Alexandru Odobescu punea pe frontispiciu numele instituţiei – Teatrul Naţional. La sărbătorirea centenarului, în 1952, Teatrul Naţional a primit numele lui Ion Luca Caragiale, iar în noiembrie 2014 Teatrul Naţional „l. L. Caragiale” a fost reinaugurat după ample lucrări de consolidare şi reamenajare.
Cu o vechime de peste 160 de ani, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti rămâne o instituţie-reper pentru cultura românească şi cel mai vizitat dintre teatrele româneşti. AGERPRES/(Documentare – Cerasela Bădiţă, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru).
