Bulevardul Dacia este ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, în timpul primarului Vintilă Brătianu. Numit inițial Bulevardul Nou, a fost gândit ca o legătură importantă între Gara de Nord și Gara Obor.
Fiind o stradă proiectată, a trebuit să-și facă loc prin vechile cartiere ale Bucureștiului, prin preajma actualei Piețe a Spaniei și prin grădinile de zarzavaturi ale librarului Ioanid. Prin 1872 „grădina lui Ioanid librarul pune pentru întâia oară în consumație legumele și fructele cultivate în grădina lui din strada Polonă.
Această grădină se numea, înainte de a fi proprietatea lui Ioanid, grădina Breslea (…). Era obiceiul ca la Paști, la Sf. Gheorghe și la 1 Mai, poporul să petreacă în această vastă grădină. Lumea putea să vie cu proviziunile de afară precum și cu vesela, fiindcă aici nu erai servit de nimeni.
Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oamenii alegeau un loc pe iarbă, întindeau șervete sau ziare, apoi bărbații plecau după merinde. În sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se trânteau pe iarbă și începeau petrecerea”.
Zona construită protejată „Dacia” era cunoscută pentru casele de lux destinate protipendadei bucureștene. Totuși, se poate observa o împărțire a bulevardului în două segmente: unul impunător, bogat, până la intersecția cu str. Vasile Lascăr, dominat de vile neoromânești și blocuri moderniste, și unul mai modest, până la strada Traian, unde locuia o altă pătură socială, ce se îndeletnicea cu activități agricole, meșteșugărești și negustorești, zonă dezvoltată parțial până la finalul perioadei interbelice.
Pe bulevardul Dacia se află multe clădiri neoromânești, locuințe unifamiliale, sedii de ambasade sau sedii de companii private.
sursa: Facebook – Compania Municipală Turistica București
