Pe pagina de Facebook RO Vaccinare, un cercetător științific a răspuns la întrebările momentului: cum a apărut varianta Omicron, dacă aceasta este mai agresivă și mai transmisibilă, dar și dacă vaccinurile funcționează împotriva ei?
De ce a fost clasificată Omicron ca variantă de ingrijorare (VOC)?
Varianta Omicron a virusului SARS-CoV-2 a acumulat un număr mare de mutații comparativ cu tulpina parentală.
Unele dintre aceste mutații sunt comune cu unele variantele anterioare și pot conduce la infecțiozitate și transmisibilitate crescute, evitarea unor mecanisme de răspuns antiviral și chiar rezistență parțială la anticorpii dobândiți în urma infecției, a vaccinării sau rezistență la unele terapii cu anticorpi monoclonali.
Alte mutații sunt nou întâlnite la această variantă sau au fost observate doar în laborator, așa că efectul lor nu este bine cunoscut, dar sunt observate în proteine / regiuni ale unor proteine importante în biologia virusului.
Cum funcționează toate aceste modificări împreună este dificil de spus în momentul de față. Date suplimentare vor fi disponibile în următoarele saptamâni.
Date despre unele mutații ale variantei Omicron pot fi găsite aici: https://covariants.org/variants/21K.Omicron
Pentru o listă comparativă a mutațiilor identificate la varianta Omicron și la alte variante de îngrijorare sau de interes de până acum: https://covariants.org/shared-mutations.
De ce acumulează virusul mutații?
Pe parcursul infecției, virusul trebuie să facă miliarde și miliarde de copii ale codului său genetic. Uneori, în procesul de replicare apar și erori iar unele „litere” sunt „copiate” greșit. SARS-CoV-2 are mecanisme pentru a corecta majoritatea erorilor de copiere, dar nici aceste mecanisme nu pot funcționa perfect iar unele mutații mai scapă.
Majoritatea mutațiilor au un efect minor sau inexistent asupra biologiei virusului și nu prezintă decât interes epidemiologic (amprenta de mutații permite urmărirea circulației virusului în populație).
Dar dacă aceste mutații apărute întâmplator îi oferă virusului un avantaj (ex: transmisibilitate mai mare, capacitatea de a „ocoli” o parte din mecanismele de protecție ale organismului) atunci ele sunt selectate și propagă mai departe.
Sunt principii evolutive clasice, supraviețuirea celui mai adaptat la condițiile de mediu de la un moment dat, dar care se produc acum cu o viteză amețitoare din cauza numărului mare de cazuri de infecție care îi oferă virusului multiple șanse de a se adapta.
Cum a apărut varianta Omicron?
În general, mutațiile se acumulează una câte una și pot fi urmărite pe multiple generații virale până la apariția unei variante dominante. Oamenii de știință care lucrează în epidemiologie moleculară alcătuiesc arbori filogenetici prin care urmăresc gradul de „înrudire” dintre virusurile din diferite probe secvențiate (similari arborilor genealogici prin care oamenii își trasează legăturile de familie).
La Omicron și la unele variante virale anterioare lipsesc mai multe generații de legătură. Teoriile principale în momentul de față:
– tulpini virale din aceste generații de legătură ar fi putut circula pentru mai mult timp în zone cu capacitate insuficientă de secvențiere pentru a le detecta, acumulând mutații.
– virusul a evoluat într-o gazdă care nu a putut elimina infecția pentru o perioadă foarte mare (luni), suficient pentru a acumula toate mutațiile observate înainte de a se transmite mai departe.
Cum se înrudește Omicron cu alte tulpini SARS-CoV-2 secvențiate de pe continentul african: https://nextstrain.org/ncov/gisaid/africa?f_region=Africa
Este varianta Omicron mai agresivă?
Este dificil de spus în momentul de față dacă varianta Omicron produce forme mai ușoare sau mai severe de COVID-19 din cauza numărului mic de cazuri înregistrate și a timpului scurt de când aceasta a fost descoperită. De la infecție la dezvoltarea unei forme severe a bolii durează, în general, peste o săptămână iar majoritatea cazurilor identificate până acum sunt la persoane tinere cu risc mai mic de evoluție severă a COVID-19. Mai multe date vor fi probabil disponibile în viitorul apropiat, dar toate variantele SARS-CoV-2 de până acum au fost asociate cu un risc semnificativ de evoluție severă a bolii. Abordarea precaută de moment ar fi să nu considerăm că infecția cu varianta Omicron ar evolua diferit.
Este varianta Omicrom mult mai transmisibilă?
Din nou, este prea devreme să ne putem pronunța în absența altor date. Varianta Omicron a devenit într-adevăr dominantă într-un timp foarte scurt de la documentarea primelor secvențe, dar a făcut asta pe fondul unui număr foarte mic de infecții cu alte variante în perioada în care a fost descoperită.
Va trebui să vedem cum va evolua numărul de cazuri de infecție cu Omicron în zone cu incidență crescută a altor variante virale (ex. Delta).
Mai oferă vaccinurile actuale protecție împotriva variantei Omicron?
Și aici mai sunt necesare date. Chiar dacă, una câte una, o parte dintre mutațiile acumulate pot eroda într-o oarecare măsură protecția conferită de răspunsul imun dobândit prin boală sau vaccinare, ar fi necesar un număr mare de mutații pentru a ocoli în totalitate mecanismele de protecție.
Răspunsul imun este policlonal. Simplificat doar pentru răspunsul în anticorpi, asta înseamnă că în urma infecției sau vaccinării sistemul nostru imunitar nu dezvoltă un singur tip de anticorp. În schimb, o multitudine de celule „învață” să producă anticorpi diferiți care se leagă de fragmente diferite ale proteinelor virusului. Unele dintre aceste fragmente pot fi modificate prin mutații și unii anticorpi devin ineficienți, dar pentru a evita în totalitate recunoașterea, virusul ar trebui să se modifice foarte mult iar acest lucru i-ar putea aduce unele dezavantaje. Unele variante virale s-au dovedit mai eficiente în a ocoli parțial răspunsul imun protector, dar nu au devenit dominante global pentru că nu au avut și un avantaj de transmisibilitate în comparație cu alte variante circulante în aceeași perioadă de timp.
În plus, răspunsul imun nu se limitează doar la anticorpi iar virusul ar trebui să acumuleze mutații în mai multe regiuni pentru a evita în totalitate mecanismele protectoare.
Asta nu înseamnă că apariția unei variante care să nu mai fie recunoscută deloc de către răspunsul imun dobândit în urma vaccinării sau a infecției este imposibilă ci doar că o astfel de combinație optimă de mutații ar fi mai puțin probabilă pe termen scurt.
Mai are rost să ne vaccinăm?
Vaccinurile actuale s-au dovedit eficiente împotriva tuturor variantelor virale ce au circulat până acum, în special împotriva evoluției severe a COVID-19, a spitalizării și a deceselor.
Este puțin probabil ca situația să fie total diferită în cazul variantei Omicron și să revenim la perioada pandemiei în care vaccinurile nu erau disponibile.
De asemenea, în momentul de față în Europa și în majoritatea lumii varianta dominantă este Delta, față de care știm deja că vaccinurile actuale protejează.
Dacă Omicron, sau altă variantă ce ar putea fi dominantă pe viitor se vor dovedi capabile să ocolească suficient de mult răspunsul imun dobândit prin vaccinare, vaccinurile actuale pot fi modificate rapid. Nu trebuie să vedem acest lucru ca fiind excepțional. În fond, vaccinurile antigripale sunt adaptate pentru fiecare sezon la tulpinile virale dominante.
Material realizat de Cătălin Țucureanu, cercetător științific în imunologie și vaccinologie la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”.
