Invadarea Ucrainei de către Rusia a schimbat lumea. Trăim vremuri noi, mai periculoase: epoca post-Război Rece care a început odată cu căderea Zidului Berlinului s-a încheiat, arată o analiză BBC.
Se întâmplă rar să trăiești un moment cu consecințe istorice uriașe și să înțelegi acest lucru în timp real.
Cancelarul german Olaf Scholz a numit invazia din Ucraina „zeitenwende” – un punct de cotitură – în timp ce ministrul de Externe al Marii Britanii, Liz Truss, a spus că este o „schimbare de paradigmă”. Epoca complezenței, a spus ea, s-a încheiat.
Quentin Sommerville, unul dintre cei mai experimentați reporteri de război ai BBC, a mers printre ruinele din Harkov și a spus despre bombardamentul rusesc: „Dacă aceste tactici nu vă sunt familiare, atunci nu ați fost atenți”.
Precedentul rusesc
Sommerville a petrecut suficient timp sub rachetele rusești în Siria pentru a fi foarte atent. Dar câtă atenție au acordat guvernele lumii democratice regimului Putin?
Dovezile se adună de ani de zile. Au trecut două decenii de când a trimis trupe în Georgia, susținând că sprijină regiunile separatiste. Mai târziu, a trimis spioni în orașele britanice pentru a-i ucide pe rușii exilați. În 2014, a invadat estul Ucrainei și a anexat Crimeea.
Cu toate acestea, Germania și o mare parte din UE s-au blocat într-o dependență nesănătoasă de gazul rusesc. La un an de la anexarea Crimeei, au aprobat construirea unei noi conducte, Nord Stream 2, pentru a crește aprovizionarea.
„Complezența” la care se referă Liz Truss include și Marea Britanie. Londra a fost un refugiu sigur pentru banii rusești de când John Major era prim-ministru. Oligarhii ruși au adus aici miliarde, și-au spălat banii, și-au cumpărat cele mai prestigioase case din capitală, au socializat cu politicienii și au donat pentru campaniile electorale. Puține întrebări au fost puse cu privire la sursa bogăției lor, dobândită atât de brusc.
Socotelile greșite ale lui Putin
Dar și Putin s-a complăcut.
În primul rând, credea că Occidentul se afla într-un declin cronic, slăbit de diviziuni interne și de ranchiune ideologice. A crezut că alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA și Brexitul sunt dovezi în acest sens. Ascensiunea guvernelor autoritare de dreapta în Polonia și Ungaria a fost o dovadă suplimentară a dezintegrarii valorilor și instituțiilor liberale. Retragerea umilitoare a SUA din Afganistan a fost dovada puterii sale în scădere pe scena mondială.
În al doilea rând, a înțeles greșit ce se întâmpla la granițele sale. El a refuzat să creadă că o serie de revolte democratice în fostele republici sovietice – Georgia (2003), Ucraina (2004-5) și Kârgâzstan (2005) – ar putea fi expresii autentice ale voinței populare. Deoarece revoltele aveau ca scop înlăturarea guvernelor corupte și nepopulare pro-Moscova, Kremlinului i se părea de la sine înțeles că acestea erau opera agențiilor de informații străine, a americanilor și a britanicilor în special – marșul înainte al imperialismului occidental către un teritoriu care era, în opinia sa, al Rusiei.
În al treilea rând, nu a reușit să-și înțeleagă propriile forțe armate. Este clar acum că se aștepta ca această „operațiune militară specială” să se încheie în câteva zile.
Putin nu consideră Ucraina o țară vecină, ci o frontieră a Rusiei în sine și dorește ca aceasta să fie adusă înapoi în teritoriul rusesc. Dar cum poate fi supusă o națiune care a susținut o rezistență atât de unită?
Mai mulți factori trebuie să-l alarmeze acum. Primul este starea propriilor forțe armate.
Al doilea este rezistența apărării ucrainene. Oare Putin se aștepta cu adevărat ca poporul Ucrainei să-i întâmpine trupele ca pe niște eliberatori? Chiar credea că revolta din 2014 – care a înlocuit guvernul pro-Moscova cu unul orientat spre Occident – a fost totul un complot occidental? Dacă da, atunci dezvăluie cât de puțin înțelege Kremlinul despre vecinii săi.
Tăvălugul sancțiunilor
Dar cea mai mare greșeală de calcul a fost că a subestimat hotărârea Occidentului. Și aceasta este motivul pentru care 2022 este unul dintre acei ani cruciali.
Aproape peste noapte, Germania și-a schimbat atitudinea față de rolul său în lume. În mod tradițional, prefera exercitarea puterii soft în loc de hard. Acum a anunțat dublarea cheltuielilor pentru apărare și trimite arme letale în Ucraina. De asemenea, a dispărut „ostpolitik” – politica germană veche de decenii de căutare a păcii prin angajament, în special prin comerț.
Germania, împreună cu restul lumii democratice, se va mobiliza acum pentru a pune capăt dependenței de gazul rusesc. Proiectul Nord Stream 2 este suspendat – deși nu a fost încă abandonat. Asistăm la o redesenare radicală a hărții distribuției globale a energiei, menită să elimine Rusia din ea.
Rusia este foarte integrată în economia globală. Dar acum a fost exclusă din sistemul pe care lumea îl folosește pentru a face plăți pentru bunuri și servicii. Industriile sale, inclusiv petrolul și gazele, depind de bunuri și componente importate. În curând producția se va opri. Angajatorii vor trebui să-și concedieze lucrătorii. Șomajul va crește.
Nimeni nu se aștepta ca Occidentul să sancționeze Banca Centrală Rusă. Deja, rubla s-a prăbușit și ratele dobânzilor s-au dublat. Nicio altă economie majoră nu a fost supusă vreodată unui pachet de sancțiuni atât de dure. Echivalează cu expulzarea Rusiei din economia globală.
Cortina de fier economică
SUA și UE au împărțit, de fapt, lumea. Acele state și companii care continuă să facă comerț cu Rusia vor fi și ele excluse din comerțul cu lumea bogată.
Aceasta echivalează cu o nouă cortină de fier economică ce desparte Rusia de Occident.
Multe vor depinde de modul în care China negociază în acest nou peisaj. China și Rusia sunt legate de antipatia lor comună față de puterea americană și de convingerea că cea mai mare amenințare provine din partea unei lumi democratice mai unificate.
China nu vrea ca Putin să fie slăbit sau Occidentul întărit. Totuși, exact acesta este efectul războiului din Ucraina.
sursa: digi24.ro
