Eu sunt Daria şi vreau îngheţată, așa se prezintă fetița pe pagina de Facebook. Micuța este fană pizza și cartofi prăjiți și își dorește să ajungă la concert la Ariana Grande. Tatăl i-a promis că o duce. Ultimele săptămâni le-a petrecut la Spitalul Fundeni: ” Mi-e dor să-l văd pe tata acasă, să dorm în patul meu cu mama, chiar dacă tata se mai supără uneori. Mi-e dor să fim toţi ca înainte… Mi-e dor să fiu eu… Mi-e dor de mine şi de ei…”, povestește micuța.
Daria are limfom malign în stadiul II A, cu aspect imunohistochimic de limfom non-Hodgkin cu celula mare B şi limfom malign Hodgkin cu scleroză nodulară refractar la tratament, iar medicii spun că este singurul caz din România.
Daria se pregătește de etapa a doua a tratamentului – autotransplantul, pentru că după prima etapă tumora nu a vrut să dispară. Iar micuța cere ajutorul oamenilor cu suflet mare.
Cei care vor să ajute o pot face aici:
Titular: RADU IONESCU
IBAN: RO19RZBR0000060021807591
Valuta: Lei
Nume banca: Raiffeisen Bank
Cod swift: RZBRROBU
Titular: RADU IONESCU
IBAN: RO85RZBR0000060023236862
Valuta: EUR
Nume banca: Raiffeisen Bank
Cod swift: RZBRROBU
”Mama şi tata se pregătesc să fugă cu mine în lume, dacă peste 5 săptămâni răul nu dispare. În lume e nevoie de bani. Mulţi bani!”
”Vreau să deschid geamul, să simt vara! E vacanţă! Vreau şi îngheţată! Mama îmi spune că n-am voie, iar doamna doctor îmi spune că pot mesteca nişte cuburi de gheaţă.
– De ce nu pot să mănânc îngheţată, dacă am voie nişte cuburi de gheaţă?
– Pentru că îngheţata e făcută cu ou şi alte substanţe care te pot îmbolnăvi.
– Sunt deja bolnavă.
– Aşa e, dar n-ai voie îngheţată. Ia, te rog, un cub de gheaţă. Aşa măcar n-o să mai simţi gustul de metal din gură.
Un gust oribil pe care-l simt când îmi pune asistenta perfuzia. Nu înţeleg cum din picaturile alea care se scurg în venele mele îmi ajunge în gură gustul de metal. Mi-e greaţă şi-mi vine să vomit, dar tot aş mânca o îngheţată.
Bună! Eu sunt Daria. Am 12 ani şi 7 luni şi vreau şi pizza. Una mare! Şi vreau s-o mănânc în oraş. Vreau şi paste! Ce bune sunt pastele! Vreau şi cartofi prăjiţi! Să fie crocanţi! Ce dor îmi e de cartofii prăjiţi şi de mama… s-o văd la bucătărie cum îi pregăteşte. Mi-e dor să-l văd pe tata acasă, să dorm în patul meu cu mama, chiar dacă tata se mai supără uneori. Mi-e dor să fim toţi ca înainte… Mi-e dor să fiu eu… Mi-e dor de mine şi de ei…
Mai plâng uneori şi înţeleg mai mult decât îşi dau ei seama. Înţeleg că boala pe care o am îi sperie teribil. Se culcă chinuiţi de gânduri şi se trezesc fericiţi că mă văd. Şi mie mi-e frică, dar oricât de speriată aş fi, ştiu că ei sunt lângă mine şi mă ţin de mână. M-au ţinut de mână când am făcut primele analize, m-au ţinut de mână când am renunţat la pisicuţă, m-au ţinut de mână când asistenta mi-a montat o cameră ca să pot face chimioterapie. M-au ţinut de mână când a început să-mi cadă părul şi au fost lângă mine când substanţele, care au picurat prin perfuzie, mi-au schimbat corpul. Mama e permanent cu mine în spital şi mă ţine strâns de mână, într-un izolator septic, ca nu cumva să mă piardă de la o banală răceală.
I-am auzit pe medici vorbind că sunt singurul caz din România cu aşa un diagnostic: limfom malign în stadiul II A, cu aspect imunohistochimic de limfom non-Hodgkin cu celula mare B şi limfom malign Hodgkin cu scleroză nodulară refractar la tratament.
Cu alte cuvinte, am cancer limfatic de două tipuri, inopoerabil şi care nu prea a răspuns la curele de chimioterapie.
Acum mă pregătesc de etapa a doua a tratamentului – autotransplantul, pentru că după prima etapă tumora nu a vrut să dispară. Nu prea am înţeles ce înseamnă asta, medical vorbind. Dar, i-am auzit eu vorbind că e posibil să nu reuşească nici autotransplantul. Nu ştie nimeni să le spună nici măcar din statistici, pentru că, aici, la noi, nu mai e nimeni aşa ca mine. Doctorii care au grijă de mine la Spitalul Fundeni spun că ar trebui să aflăm cam peste 5 săptămâni. Cam atunci se va fi terminat jumătate de vacanţă. Tata m-ar duce la un concert la Ariana Grande, imediat ce mă fac bine. Ar fi cea mai tare chestie. Visez la asta şi ştiu că totul va fi bine. Abia aştept să pot deschide geamul ca să simt vara. Măcar pe cea viitoare.
Mama şi tata se pregătesc să fugă cu mine în lume, dacă peste 5 săptămâni răul nu dispare. În lume e nevoie de bani. Mulţi bani!”, se arată într-o postare pe Facebook.
