La sfârşitul lunii ianuarie intră în vigoare modificările mai multor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice. Legea instituie reguli clare şi transparente referitoare la procedurile de legitimare, control corporal, al bagajelor sau al vehiculului, sunt prezentate condiţiile în care o persoană poate fi condusă la sediul poliţiei şi situaţiile în care poliţistul poate utiliza forţa, respectiv sunt introduse garanţii suplimentare pentru respectarea drepturilor cetăţeanului.
La sfârşitul lunii octombrie a anului trecut, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 192 din 2019, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice.
Actul normativ modifică şi completează Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române.
Aceste modificări intră în vigoare în 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv la data de 26 ianuarie 2020.
De la momentul publicării actului normativ, Poliţia Română a demarat o campanie de informare publică referitoare drepturile şi obligaţiile persoanelor şi ale instituţiilor de aplicare a legii, precum şi garanţiile oferite conform noului cadru legal.
De asemenea, au fost iniţiate sesiuni de instruire pentru poliţişti, astfel încât aceştia să fie pregătiţi pentru punerea în aplicare a noilor prevederi legale.
Legea instituie reguli clare şi transparente referitoare la procedurile de legitimare, control corporal, al bagajelor sau al vehiculului. De asemenea, sunt prezentate condiţiile în care o persoană poate fi condusă la sediul politiei şi situaţiile în care poliţistul poate utiliza forţa, respectiv sunt introduse garanţii suplimentare pentru respectarea drepturilor cetăţeanului.
Este înăsprit cadrul juridic pentru o serie de fapte antisociale, precum refuzul persoanei de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale sau organizarea de petreceri private în spaţiul public, în proximitatea imobilelor cu destinaţia de locuinţe.
Poliţistul are dreptul să solicite persoanei care face obiectul legitimării să ţină mâinile la vedere şi, după caz, să renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat.
Totodată, acesta are dreptul să conducă o persoană la sediul poliţiei, atunci când:
– nu s-a putut stabili (pe loc) identitatea acesteia, ori exista motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice;
– din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanţelor, ori bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;
– prin acţiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane sau ordinea publică; luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică.
Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliţie la care se poate realiza identificarea sa, verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale.
Verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale faţă de persoana condusă la sediul poliţiei se realizează de îndată.
Se introduc garanţii pentru persoana condusă la sediul poliţiei, aceasta având următoarele drepturi:
– de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliţiei; de a fi informată cu privire la drepturile ce-i revin; de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii;
– de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiţii care să asigure confidenţialitatea, precum şi de a nu da nicio declaraţie fără prezenţa acestuia, cu excepţia comunicării datelor de identificare ori a unor informaţii necesare înlăturării unei stări de pericol iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a sa ori a altei persoane;
– de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la măsura luată;
– de a solicita informarea reprezentanţilor diplomatici ai statului de provenienţă, în cazul cetăţenilor străini; de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;
– de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situaţia în care nu vorbeşte, nu înţelege limba română, nu se poate exprima sau prezintă handicap auditiv ori surdocecitate.
De asemenea, poliţistul este îndreptăţit să pătrundă, în orice mod, într-o locuinţă sau într-un spaţiu delimitat ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimţământul acesteia sau al reprezentatului legal, pentru a salva viaţa sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel spaţiu este o persoană aflată în pericol.
