Sicriul cu trupul actorului Traian Stănescu va fi depus miercuri, începând cu ora 13,00, la Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, din strada Monetăriei, iar de la ora 14,00 va avea loc o slujbă religioasă, potrivit unui comunicat al Teatrului Naţional.
Joi, de la ora 10,00, sicriul va fi adus la Teatrul Naţional Bucureşti, unde va avea loc o slujbă, începând cu ora 12,00.
Slujba de înmormântare va avea loc la capela Cimitirului Bellu, începând cu ora 14,00.
Traian Stănescu, unul dintre actorii importanţi ai Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, a încetat din viaţă luni, la vârsta de 82 de ani.
Distribuit în roluri din dramaturgia clasică şi contemporană, în teatru, film şi televiziune, de nume importante ale regiei, Traian Stănescu s-a remarcat prin distincţie, forţă de expresie şi nobleţe a interpretării, calităţi ce l-au inclus încă de la început în categoria actorilor de linia întâi. Vreme de peste cinci decenii, a ajuns prin rolurile sale la inima publicului, cucerindu-l prin tandreţea, eleganţa şi firescul cu care îşi aborda personajele, pe scenă sau pe platourile de filmare.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1961, la clasa profesorului G.D. Loghin. A fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamţ (în prezent, Teatrul Tineretului), unde a avut ocazia să interpreteze roluri memorabile ca Vulpaşin în „Domnişoara Nastasia” sau Tom în „Menajeria de sticlă”. Din 1964, revine în Bucureşti şi joacă, mai întâi pe scena Teatrului Giuleşti, apoi la Teatrul Mic, iar din 1968 devine actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”.
Primul rol pe care l-a jucat pe scena TNB, cu 3 ani înainte de alăturarea sa trupei teatrului, a fost Don Pedro în „Castiliana” de Lope de Vega, în regia lui Horea Popescu (1965). A interpretat, apoi, roluri de mare forţă în „Enigma Otiliei”, „Îmblânzirea scorpiei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Danton”, „Ondine”, „Amanţii însângeraţi” Ultimul său rol pe scena Naţionalului a fost în 2007, Luigi din „Sâmbătă, duminică, luni”, piesa lui Eduardo De Filippo, regizată de Dinu Cernescu, spectacol care după premiera din 2007 a fost deosebit de longeviv şi bine apreciat de public.
Traian Stănescu a colaborat constant cu posturile de radio şi televiziune, jucând în spectacole care i-au consolidat poziţia de actor de rangul I: „Suflete tari” şi „Jocul ielelor” după Camil Petrescu, „Stâlpii societăţii” de H. Ibsen, „Cuza” în regia lui E. Tudoran, „Ochii care nu se văd” – serial sau „Tandreţea lăcustelor”.
În cinematografie, a debutat în „Dragoste lungă de-o seară”, regizat de Horea Popescu (1963), fiind distribuit, apoi, în producţii ca: „De trei ori Bucureşti”, „Surorile Boga”, „Probleme personale”, „Orgolii”, în filmele din seria „Mărgelatu”: „Drumul oaselor”, „Trandafirul galben”, „Misterele Bucureştilor”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”.
În anul 2000, a fost distins cu Medalia Comemorativă „Mihai Eminescu” în semn de recunoaştere a valorii recitalurilor sale de poezie, iar în 2004 a fost răsplătit cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.
În 1977, s-a căsătorit cu actriţa Ilinca Tomoroveanu, alături de care a format unul dintre cele mai respectate cupluri din lumea teatrală.
Pe 27 martie – Ziua Mondială a Teatrului – Traian Stănescu, născut tot pe 27 martie
