Opera Naţională Bucureşti a inclus pe afiş, la început de martie, spectacolele „Povestirile lui Hoffman”, „Baiadera”, „La Traviata”.
Spectacolul de operă „Povestirile lui Hoffmann” de Jacques Offenbach este programat la Opera Naţională Bucureşti miercuri şi joi, de la ora 18.30.
Partitura muzicală are momente vocale de mare virtuozitate (dintre care amintim Aria Olimpiei), duete devenite celebre (Barcarolla) sau secvenţe cu o melodicitate deosebită (Aria diamantului). Toate acestea reunite într-o atmosferă plină de mister şi poezie, care îmbină comicul cu tragicul şi fantasticul. Compozitorul Offenbach a fost un mare admirator al scriitorului german E.T.A. Hoffmann şi a dorit să creeze un subiect care să reuşească să reunească personaje din mai multe nuvele. Astfel, întâlnim patru tipologii feminine (precum păpuşa mecanică Olimpia, curtezana Giulietta, gingaşa Antonia şi cântăreaţa Stella), patru intriganţi (Coppelius, Dapertutto, Doctor Miracle şi Lindorf), dar şi trei servitori ciudaţi (Piticchinaccio, Cochenille şi Frantz). Hoffmann, personajul titular, este însoţit pe parcursul călătoriei sale imaginare de muza sa Niklausse. Aceasta îi oferă sfaturi, protecţie, îl salvează de la momente de deznădejde, îl determină să continue permanent desăvârşirea creaţiei.
Exoticul spectacol de balet „Baiadera” de Ludwig Minkus se va juca vineri, 8 martie, de la ora 18.30.
Creat, în 1877, de coregraful Marius Petipa, pe muzica lui Ludwig Minkus şi pe libretul lui Serghei Kudekov, povestea din Baiadera dezvoltă o temă romantică, pe fundalul Indiei antice: tragica poveste de dragoste dintre frumoasa baiaderă Nikia şi gloriosul nobil Solor. Dacă pentru alcătuirea libretului, Kudekov a pornit de la poemul epic Shakuntala (scris de dramaturgul şi poetul hindus Kālidāsa), tabloul Regatului umbrelor pare să fi fost inspirat de ilustraţiile realizate Paradisului din Divina Comedie de Dante Alighieri de către graficianul francez Gustave Doré. Exotismul, fiinţele supranaturale precum silfidele, umbrele, nemfele, se bucurau de mare popularitate, satisfăcând gustul epocii pentru feminitate idealizată, fantastică, eterică.
Despre această montare, coregraful Mihai Babuşka a declarat: „Baiadera este unul dintre cele mai frumoase şi dificile balete clasice şi merită din plin să figureze în repertoriul companiilor din zilele noastre, desigur cu mici ajustări. Am încercat să scutur libretul de artificii şi de lungimile inutile, respectând în mare parte coregrafia originală a lui Petipa. Am restrâns baletul la două acte, preocupându-mă mai ales de dinamizarea pantomimei, altfel desuetă, fără să afectez coerenţa poveştii. Finalul a cunoscut rezolvări diferite, de-a lungul timpului, de la un coregraf la altul. Cel pentru care am optat eu este dat de eşarfa ce străbate baletul, ca un laitmotiv, de la prima apariţie a Nikiei, făcând legătura cu lumea de dincolo, cea în care îl va atrage şi reîntâlni pe iubitul ei Solor. Am conferit mai mult contur acestui rol masculin, neglijat în alte versiuni. Am schimbat câteva centre de greutate, făcând din Rajah personajul negativ principal şi epurând excesele de răzbunare ale celorlalte personaje. Am renunţat la clasicele tutuuri din dorinţa ca întregul spectacol să aibă un marcant iz indian”.
Sâmbătă (9 martie) şi duminică (10 martie), de la ora 18.30, este programat spectacolul de operă „La Traviata” de Giuseppe Verdi.
Spectacolul readuce în atenţia publicului povestea emoţionantă a unei curtezane care a trăit în Parisul primei jumătăţi a secolului XIX, sub numele de Marie Duplessis, şi care a marcat existenţa unor artişti precum compozitorul Franz Liszt şi scriitorul Alexandre Dumas-fiul. Acesta din urmă, în semn de omagiu postum, a ales-o drept muză pentru celebrul său roman Dama cu camelii, care i-a servit lui Giuseppe Verdi drept sursă de inspiraţie pentru opera sa, La Traviata, a cărei primă reprezentaţie, la Bucureşti, a avut loc în anul 1856, la câţiva ani de la premiera mondială de la Teatrul La Fenice din Veneţia. Regizorul Paul Curran propune o montare neconvenţională şi provocatoare care transpune acţiunea poveştii din Parisul anului 1700 (aşa cum apare în libretul operei). Conceptul regizoral urmăreşte detaliile-cheie ale poveştii Traviatei, în special contrastul dintre conservatorismul aparent şi pomiscuitatea tacită, care îi conferă savoare dramatică.
Bilete pe https://tickets.operanb.ro/ şi de la Casa de Bilete a Operei Naţionale Bucureşti.
