Cam devreme și poate prea mulți ar spune „mesenii” din oaza-cișmea a lui Pache, dar adversarul permanent, Timpul, pervers, nemilos și ireversibil, nu ne ratează!
Din S.U.A. ’94 (peste câteva zile se celebrează apoteoza recviemului de perlă răstălmăcit în chermeză unde extaziații de evenimente sensibil-suferinde cu actori agonizând din cauza binomului vârstă-putere ies din scenă sângerând nu din cauza efortului, ci a ridurilor corozive, încleștare a unei judecăți lacome, grotești de a resuscita o amintire neterminată, irosită…. Pierdută)….am rămas cu „missile-urile” lui Gică, sigur singura vară fierbinte din viața lui Radu, vizibila plasă de siguranță a Baciului, vâna și gleznele mincinoase ale lui Ilie, alibiul superficialului Bursuc cu proverbiala sa baftă, onctuoasa reverență a divinității asupra Piosului „pierdut” printre chipuri cioplite și decolarea ratată a lui Prunaru, când avea șansa să-i depășească pe rivalii Tene și Stelea.
Eu, vă propun o altă scenă din același film „noir” cu Belo, înainte de prelungiri, când a făcut o alunecare (singura din cariera lui((i s-a interzis cu desăvârșire de la început de către Emy Jenei)) demn de aterizarea Iolandei Balaș Sőtér la Brolin!
Acolo, atunci am văzut splendoarea și iscusința calităților sale : Sigur, Precis…. Izbăvitor!
Mircea Sandu ne interzicea (când era de față) să recurgem la persiflări, este adevărat măsurate, la adresa lui Mile (eram un grup de „coarde eclectice” care ne credeam șucari : Didi🙏, Prunaru, Tata Meche, Constantinovici, Fane Banu, Tom Cristea, Firițeanu🙏, Tene, Paul Cazan), spunându-ne pe un ton ridicat că AMBASADORUL lui este cel mai mare fotbalist român!
Dacă, nici Nașu’ nu știa….?!?!
Da, Belo a îmbătrânit deși n-a încărunțit iar dincolo de simplismul câteodată păgubitor al Lui, eroul din El rezistă, greu, cu chinuitoare icneli, dezarmat de osteneala și consumul măruntaielor Sale, împotrivindu-se câteodată teatral prin eschivări burlești și apariții stinghere de becher rococo.
Are voluptatea visătorului, dăruirea până la risipă, armonia sufletească, melancolia privirii când nemulțumită când înțelegătoare a nativului din Clisura Dunării, dar și demonul sârb predispus la luptă și fidelitate.
Nici n-ar trebui să-i cercetăm activitatea acestui Om generos, sincer, frumos în preajma căruia aflându-ne ar trebui să-i respectăm prezența, dimensiunea sa umană și mai ales sinceritatea Lui, cu tușe autoironice, față de trecut, glorie, dragoste, Viață!
Živeli братe!
Sănătate și La Mulți Ani, Mile!
Doamne Ajută!
P. S. Editorialul newsbucuresti.ro: Miodrag Belodedici – Zeul Marte!
Autor: Vali Savadosi
