„Speriat de amploarea scandalurilor declanșate de consumul de droguri, Klaus Iohannis a întors foaia la agenda Cotrocenilor și a anunțat convocarea unei ședințe CSAT. Să vadă poporul că președintele a zis, că a fost îngrijorat, că a atras atenția și a cerut șamd. La fel cum a cerut să ne spălăm pe mîini pe vremea pandemiei, să construim România Educată, să ajutăm militar Ucraina șamd. În editorialul precedent am scris despre formalismul hotărîrii cu care s-a încheiat ședința CSAT privind consumul drogurilor în România, o nouă măsură mai ceva ca un praf în ochii populației”, scrie jurnalistul Cornel Nistorescu, în Cotidianul.
„Reproduc pasajul din comunicatul Administrației Prezidențiale:
” Astfel, membrii Consiliului au decis constituirea unui grup de lucru interinstituțional format din secretari de stat, (……..) sub coordonarea Guvernului României.
Grupul de lucru va elabora un plan comun de acțiune, aprobat la nivelul conducerii instituțiilor menționate, care va cuprinde obiectivele, măsurile de ordin general și particular, sarcinile și responsabilitățile concrete în scopul prevenirii și al combaterii eficiente a riscurilor generate de traficul și consumul de droguri la adresa siguranței individuale și colective, potrivit competențelor care revin fiecărei instituții participante”.
Carevasăzică, după nouă ani de picotit la Cotroceni, Klaus Iohannis și-a dat seama că situația este groasă. Dar groasă de tot! Iar el nu s-a prins și n-a făcut nimic. Rețelele de distribuție acoperă toată țara și au trecut la tehnici minuțioase de abordare a tinerilor, începînd din clasele mici. Speriat de proporțiile fenomenului și de consecințe (inclusiv asupra percepției sale!) președintele s-a gîndit că ar putea fi acuzat de nepăsare. Drept pentru care a convocat secretosul consiliu în care el șade într-un amvon ca un dascăl de biserică de unde ascultă și predică responsabilități. Sub superioara supraveghere a sa de la înălțimea mobilierului, CSAT a hotărît să constituie un grup de lucru care să elaboreze încă un plan. Exact ca în cazul României Educate.
Numai că, de data aceasta, marea răspundere a fost dată în sarcina secretarilor de stat de la ministere, care, într-un fel sau altul, erau implicate în combaterea fenomenului. Adică unii care au fost și pînă acum responsabili. Și, implicit, vinovați. Tot ei sau predecesorii lor au păstorit cu discreție dosarele. Nu știm dacă CSAT a beneficiat de un raport privind modul în care au acționat aceste instituții ale statului român. Măcar SRI-ul ar fi trebuit să observe inactivitatea, ineficiența, pe de o parte, și implicarea acestora, mai pe ocolite.
În locul unei analize a eficienței celor responsabili au sărit la măsuri de viitor. Nici vorbă despre cum au încercat să contracareze pericolul drogurilor și dacă nu cumva l-au favorizat prin implicarea sau prin neglijențele lor.
Starea în care a ajuns distribuția și consumul drogurilor în rîndul tineretului este chiar dovada nepriceperii, dublată adesea de complicitatea celor care răspund. Instituții și funcționari. Un fenomen de asemenea proporții nu se putea dezvolta nici sub ochii unor ignoranți în materie. Sunt prea multe cazurile de polițiști implicați în consumul și distribuția de droguri ca să nu ne imaginăm că amploarea fenomenului este cauzată și de complicitatea și de cointeresarea lor. Distribuția drogurilor vizează activitatea poliției, neprofesionalismul oamenilor legii, dar și implicarea acestora. Banii din droguri se mișcă și prin poliție și, dacă ajung acest sector, nu-i exclus să curgă mai departe, spre politicieni. Seamănă cu plasa de interese din industria pariurilor și a jocurilor de noroc.
Proporția înfricoșătoare la care a ajuns piața drogurilor în România este legată, fără îndoială, de vulnerabilitatea și eficiența instituțiilor publice implicate în combaterea distribuției și consumului.
Acesta era subiectul pentru că de aici vine drama!
Pe cît de mare și de periculoasă a devenit piața drogurilor din România, pe atît de mare este și „varza” din instituțiile statului”, scrie Nistorescu.
