Azi s-a născut Corneliu Vadim Tudor! – Deși se erija în Cavalerul Binelui, Dreptății, Frumosului, alegea „caii” nepotriviți, care folosiți, consumați, minimalizați se debarasau de El, înainte de Sosire, devenindu-i din apropiați, confidenți, dușmani pe viață.
Avea un mare neajuns, nu-și finaliza obiectivele, planurile, apropiate „termenului de execuție” deoarece dărâma tot ce construia, strica tot ce repara, murdărea tot ce curăța, jignea tot ce respecta, ura tot ce iubea! Se voia succesorul spiritual al lui nea Jenică Barbu, n-a reușit! Era imposibil să mai adaugi o lustră lângă Candelabrele impozante ale „Magnificului Castel (an)” din…. Groapa lui Oatu !?
Decembrie, 3-4 zile până la Crăciun!
Dl. Ciontu (atunci Deputat P. R. M. și încă…. prieten cu „Alcibiade” mă roagă să-l întâmpin pe Tribun la intrarea Senatului (pe atunci Vicepreședinte) și să-l conduc către una dintre superbele Săli ale Parlamentului, unde avea loc un eveniment dedicat sfârșitului de An.
La ora stabilită un convoi Prezidențial format din patru Jeep-uri „nărăvașe” opresc în 13 Septembrie (intrarea Senat) și 10-12 persoane agresive, coboară lăsând întâietate Liderului și urmărind intimidate reacțiile capricioase ale Șefului aflat în prima mașină, nimeni neîndrăznind să facă un pas înaintea Starului Politic!
Carismaticul fruntaș P. R. M. „camuflat” cu deja celebrii Săi ochelari de soare, mari, pătrați, negri Dior- Pour Homme, de care nu se despărțea nici in interior (avea încercări de…. Elvis) intră impetuos în clădire, afișând „comme d’habitude” o superioritate „naturală” față de „nevoiașii” angajați care parcă îl incomodau.
Salut „Greul”, ceva între politețea excesivă a serviciului și teama de viitorul profesional 🤔 și îi comunic că il voi conduce spre obiectiv.
Graseind, ceva între Charles Boyer și Robert Mitchum a venit și răspunsul :
Salut fotbalistul! Bine c-a făcut Ceaușescu Palatul ăsta să aveți de muncă!
Alaiul, ca la un semn…. râs forțat, zgomotul „hăhăielii” producându-i o stare de confort Conducătorului.
Efectul fiind atins, mulțumindu-l a continuat.
Da păru’ unde-i, Fotbalistule?
Eu, autoironic, conform consemnului, raportez :
Dl. Președinte, părul bun părăsește capu’ prost!
Prompt a venit și răspunsul demagogului de la „Săptămâna” :
Băi, eu te-am întrebat unde e Peru, nu păru’….?!
Auditoriul exultă (picturile satirice ale lui W. Hogarth sunt reale, actuale, bine reprezentate) amuzându-se exagerat, gata e de bine, Sefu’ e-n formă, începe bine ziua.
Eu, autorizat să port „mască”, aleg din Marele Will, „Cum vă place” mă deghizez în Touchstone și încerc să-l întrețin și să-l distrez pe…. Frederick de…. Rahova! Dar, Dle Președinte (văzându-l în continuare în interiorul clădirii cu ochelarii de soare) Soarele, unde-i Soarele, că aici in interior nu avem aer, lumină dar Soare?
C. V. T. se oprește, mă „favorizează” cu un semi – profil demn de „S. C. Igiena” frizeriilor din perioada (din nefericire) din ce în ce mai regretată, ridică tacticos – teatral mâna dreaptă, abia perceptibil arătătorul și răspunde monosilabic spre delirul extaziat al camarilei :
Soarele sunt…. Eu…. bă!
Editorial de Vali Savadosi
