Descendenții sunt epigoni din soi contradictoriu, învrăjbiți permanent de sorgintea insolită a unuia dintre părtași!
Serge se încadra în ansamblul dobândit, îl considera pe Celi avid de elogii, meschin când nu era glorificat, da, Serge voia să-l dizolve în particule prețioase și să-l valorifice sau să-i modifice forma, felul…Sufletul.
Disconfortul subiectului Celi îl (se) prezenta ca indispoziție sâcâitoare, alăturarea de EL… fobie!
Da, am apreciat memoria cantilenă a Regatei Șarg!
De la Billy Elliot-ul lui Daldry, n-am mai rătăcit prin exhumarea nostalgiei cu memorii, vis(e)uri, destine!
Celi a fost actorul de compoziție într-un rol total, cel de… Corifeu!
Bântuit de iritări onirice, adept al hazului dantesc, decorat cu grimase și zămisliri împovărătoare, Celi n-a căutat combinații avantajoase sau câștigătoare, ajustări sau adăugiri, era …Perfect!
Atletic, imobil părea gros, nu, era zvelt chiar relaxat, precum flexiunea de turbo-reactor așteptând jetul imaginativ al creației să-l transforme în energie cinetică necesară modificării compoziției …sau cu viteza de deplasare a unui fotbalist (da, a și jucat fotbal și chiar era înzestrat), dinamic polivalent inter, în careul unde își gestiona și di(rija)viza vitalitatea în calm și imaginație, EL, Celi admirând și recunoscând necontenit forța de pătrundere și jocul aerian al „eroului imprudent” (apreciat și însușit, de acrobatul cu…Tête D’or… Sándor Kocsis) Petea Vâlcov, precum și demarajul prolificului Ernst Kalwitzki.
Serge a riscat!I-a fost greu, pentru că Celi…Domina…Surprindea, Intriga, Încânta, Tulbura…Consuma!
A fost un Demiurg celest!
Capul tessalian și coama lipițană subordonau academic un caroiaj frontal nobil și semeț, ambele acoperind intensitatea cerebrală unde pulsau văpăi care frământau spații efuzive, respirând prin 2 „vitralii”, când întunecați tăciuni, când jar aprins de la o sobră adiere heruvină …sau…stinși de la un anodin fior blajin-răscolitor, însă rămânând pe veci 2 mozaicuri expresive, armonizate de fante cu splendori angelice.
Chipul, când uimit-fantezist când olimpian chiar solemn, era delicat!
Sculptat ronde-bosse, modelat spontan de …Pasiune, sub care erau fixați mirmidoni zigomatici idolatrii, gata de jertfirea tandreței pentru echilibrarea supremului hipocalm.
Era exact, rafinat, pregătit (de aceea părea îngâmfat, chiar înfiorător), avea uitătură nedeslușită, poate domoală, poate demonică, anticipând …Supremația!
Suveran prestidigitator cu mâini mari, expresive, vibrante, riguroase care „proiectau” precum un scamator cu bagheta – miraj – bici, iluzionând „martorii” încărcați cu „morgă”, în dependenți maligni. Chiropter famat, până și clipirea…Timpanului o localiza!
Publicul inițiat trăia diferit odiseea concertistă : Enescu – îi emoționa, De Almeida – îi controla, Karajan – îi înlăcrima, Zecchi – îi modifica, Celibidache… îi Subjuga!
Atic moldav, era orgolios și îi simțeai disprețul față de cei nepregătiți și…eleganța în vestimentație și…Visare.Solitar, posesor al ultimului Har, și-a dorit doar recuno(aștere)ștință, tandrețe și o siestă completativă.
Și-a dorit fiul receptiv și supus, precum admiratorii!
Asemănări : înfățișare, curiozitate și vag, pasiune!
Sigur, Celi l-a iubit pe Serge și l-a protejat, dar amândoi n-au avut timp să (se) descopere unul pe celălalt, mai ales… Fantezia!
Ioana, mândră și fascinantă!
Inteligentă, nu și-a dorit să comunice adevărata viață a Maestrului, deși respira educație, noblețe și o formă voluptoasă de rafinament, a ales strategia…”Leoaica tânără, iubirea…Mă pândise-n încordare mai demult.”, dar și rolul de pilot al Jumbo-Jet-ului Celibidache!
După „despărțire”, Ioana nu s-a deteriorat din cauza umbrei gigantice a lui Celi, pe care cu dezinvoltură o purta (…și se împodobea), învățase de timpuriu cât, când și cum să iubească și să trăiască și a demonstrat că în toate concertele „garantate” de Celi, ea, a fost vioara întâi, da, doar oamenii imprudenți, dar înzestrați, nesocotesc realitatea!
Avea verbul acid și vocea nazală, voluntară, dar și capricioasă, era menită să fie Mae Murray în „Văduva Veselă” a lui Lehár sau…simultan, cu Suzy Delair!
Filmul lui Serge, bine ansamblat, unind părțile într-un monolit unic, perfect mobil, dar și-n aspect!
Este un pariu, câștigător al lui Serge, profesional, tehnic, speculativ ca să-și demonstreze că nu este întâmplător, târziu sau din greșeală, Fiul lui Celibidache!
Pe afiș, amprenta „Biff Loman-ului” lui Miller este puternică, apasă renumele său, compoziția cu frecvențe însă, (îi) este dificilă, când letargică când paroxistică, iar imperativul lui Celi, aici, apare când obraznicie când resemnare.
Schnetzer înzestrat!
Idilic idealizat, mânat dibaci este credibil la biroul – pupitru, amendabil câteodată : sau ostil când bulversat!Serge ar fi putut să-l „jongleze” pe Celi cu altcineva?
Da!
Încarnarea și inteligența artistică puteau să și-o asume doar 3 Uriași contemporani ai lui Celi:
1.Nicolae Secăreanu,
2.Ion Iancovescu,
3.George Vraca.
Bineînțeles, totul validat de Prim Dirijorul, Liviu Ciulei!
Dacă n-ar fi existat dorința permanentă de cunoaștere și perfecțiune, actualizate deopotrivă, cu tot orizontul politic controversat și contradicțional din România, Celi și-ar fi găsit și aici, propia-i sinceră „oglindă”, deoarece nu-l împiedicau „rădăcinile „, sau …Nu!
Într-adevăr, este toamna mănoasă a lui Serge Ioan Celebidachi!
Da, a reușit, când liric când vindicativ, să se revanșeze!
Bucură-te, (L-)ai învins!
Sursa: youtube.com
