Astăzi este una dintre cele mai cunoscute străzi din Centrul Vechi, însă Lipscani a fost timp de secole una dintre principalele artere comerciale ale Bucureștiului. Numele străzii, vechile prăvălii și cercetările arheologice păstrează încă urmele orașului de altădată.
1. Strada nu s-a numit dintotdeauna Lipscani
Prima atestare documentară a străzii datează din 5 iunie 1589, când apare într-un hrisov sub numele de „Ulița cea Mare”.
Potrivit Repertoriului Arheologic Național, denumirea „Lipscani” a început să fie folosită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar numele s-a generalizat pentru întreaga arteră în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
2. Numele are legătură cu orașul Leipzig
Denumirea „Lipscani” este legată de Leipzig, oraș german cunoscut în documentele românești de epocă sub forma „Lipsca”.
Negustorii bucureșteni se aprovizionau de la târgurile din Leipzig, iar cei care făceau acest comerț au ajuns să fie cunoscuți drept „lipscani”. Muzeul Municipiului București explică faptul că acești comercianți aduceau în București produse manufacturiere din Europa Centrală și Occidentală.
Prin urmare, numele străzii este legat direct de activitatea comercială care se desfășura aici.
3. Lipscani era o stradă a negustorilor și a prăvăliilor
În vechiul București, zona din jurul Curții Domnești era un important centru comercial. Pe Ulița Mare se concentraseră numeroase magazine, ateliere și hanuri.
Strada era parte dintr-o zonă în care diferite meserii și bresle aveau propriile spații comerciale. În apropiere se găseau, de exemplu, străzile Blănari, Șelari și Șepcari, ale căror denumiri păstrează și astăzi legătura cu vechile meserii.
4. În 1811 erau documentați 78 de „lipscani”
Un detaliu mai puțin cunoscut apare în documentarea istorică prezentată de AGERPRES: în 1811 erau consemnați 78 de lipscani, considerați printre cei mai importanți negustori ai Bucureștiului.
Breasla lor a avut și documente oficiale care îi reglementau activitatea. Într-un hrisov din 1824, „cumpania” lipscanilor era descrisă ca fiind formată din negustori care comercializau mărfuri aduse de la Lipsca și din alte zone ale Europei.
5. Sub strada de astăzi se află și urmele Bucureștiului vechi
Strada Lipscani este inclusă în Repertoriul Arheologic Național ca sit arheologic. Cercetările vizează inclusiv segmentul dintre Calea Victoriei și strada Eugeniu Carada.
Documentele arheologice arată că traseul vechii Ulițe Mari poate fi urmărit, în linii generale, pe baza documentelor cartografice de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al XIX-lea.
Un alt loc important este Hanul cu Tei, aflat între străzile Lipscani și Blănari. Potrivit Muzeului Municipiului București, hanul a fost construit în 1833, iar numele său vine de la teii care existau în curtea hanului.
De la Ulița Mare la Centrul Vechi
Istoria Străzii Lipscani arată cât de mult s-a schimbat Bucureștiul în ultimele câteva sute de ani. De la Ulița Mare, unde negustorii își vindeau mărfurile și unde funcționau prăvălii și hanuri, strada a ajuns astăzi una dintre cele mai cunoscute zone turistice ale Capitalei.
Ceea ce a rămas constant este rolul său în viața orașului. Dacă în urmă cu câteva secole aici se negociau mărfuri aduse din marile târguri europene, astăzi strada este cunoscută pentru clădirile istorice, restaurantele, cafenelele și fluxul de turiști.
Surse: Muzeul Municipiului București; Repertoriul Arheologic Național (Institutul Național al Patrimoniului); AGERPRES; Primăria Sectorului 3.
