Pe 17 septembrie se deschide expoziția-medalion „Cecilia Cuțescu Storck și Ligia Macovei, o relație inedită”, în cadrul muzeului care adăpostește Colecția de Artă Ligia și Pompiliu Macovei (Str. 11 lunie, nr. 36-38). Aceasta va putea fi vizitată în perioada 17 septembrie 2020 – ianuarie 2021, de miercuri până duminică, 10.00 – 18.00 (ultima intrare 17.30).
Ligia Macovei a studiat la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, la secţia de artă decorativă, avându-i ca profesori pe Jean Al. Steriadi, Cecilia Cuţescu Storck, Cornel Medrea şi pe arhitectul Horia Teodoru. Iniţial s-a înscris la clasa de desen a lui Jean Al. Steriadi, iar în 1935, când alege să se specializeze în artă decorativă, frecventează pentru scurt timp clasa lui Costin Petrescu, a cărui metodă de predare nu o agreează, mutându-se în final la clasa Ceciliei Cuţescu Storck. Printre colegii de studii i-au fost apropiaţi Wanda Sachelarie-Vladimirescu, Mariana Petraşcu (fiica pictorului Gheorghe Petraşcu), Nuni Dona (nepoata scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea), Natalia Dumitrescu (pictoriţă stabilită în Franţa după cel de-al Doilea Război Mondial, unde a activat în cadrul saloanelor Paris des Réalités Nouvelles, o mişcare influenţată de pictorii Alberto Magnelli şi Vassily Kandinsky), Eugen Drăguţescu, Alexandru Istrati, Valentina Bardu, Lucia Cosmescu și Trixy Checais (care studia baletul cu Floria Capsali).
Expoziția-medalion de la Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei” aduce în atenția publicului relația specială dintre cele două artiste. La clasa Ceciliei Cuțescu Storck se studiau artele decorative, adică pictura murală, designul publicitar și ilustrația de carte. Pornind de la aceste studii, Ligia Macovei a reușit să se remarce în arta românească ca o importantă personalitate a lumii plastice, fiind considerată cea mai talentată ilustratoare a creației eminesciene.
În anul 1916, Cecilia Cuțescu Storck devenea prima profesoară la catedra de arte decorative de la Universitatea de Arte Frumoase din București, fiind și prima femeie profesor care a fost angajată la o academie de artă de stat din Europa. În această perioadă preia și execută și o serie de picturi murale, de mari dimensiuni, ca de exemplu: “Agricultura, Industria, Comerțul” (1916) în holul Băncii Marmorosch – clădire proiectată de arhitectul Petre Alexandrescu, „Istoria Negoțului Românesc” din Aula Academiei de Studii Economice (1933) sau plafonul Sălii Tronului din Palatul Regal – „Apologia artelor românești” (1935).
Alături de alte două mari artiste ale perioadei, Olga Greceanu și Nina Arbore, Cecilia Cuțescu Storck înființează Asociația femeilor pictore și sculptore din România, formând așa numitul Grup al celor trei doamne. În anul 1937 a fost aleasă președintă a Sindicatelor Artelor Frumoase din România.
George Oprescu, reputatul istoric de artă român, constata importanța pe care femeile pictor o vor avea în arta autohtonă, începând, mai ales, cu anul 1930. Pictorițele și sculptorițele din epoca interbelică au fost foarte legate de fenomenul plasticii moderne occidentale și au devenit modele pentru multe tinere, la formarea cărora au avut o importantă contribuție. Legătura stabilită între Cecilia Cuțescu Storck (profesor-formator) și Ligia Macovei este un exemplu.
Stilistic, între cele două artiste nu există multe asemănări, dar există o preocupare care le leagă definitoriu: predilecția majoră pentru o abordare analitică a universului feminin.
Lucrările expuse intră într-un dialog unic, fiecare simbolizînd, printr-un anumit personaj, un tip specific de percepție a realității, o ipostază, o reacție în fața unor încercări ale vieții. La Cecilia Cuțescu Storck, femeia este un subiect artistic predilect, este simbolul absolut al vieții, fiind adeseori asociată cu o floare. Atenția pictoriței se îndreaptă și spre seducătoarea absolută, triumfătoare, dar și înfrântă de o iubire imposibilă, divină, așa cum este cazul personajului biblic, Salomeea. Pe de altă parte, Ligia Macovei oscilează între tipologii foarte complexe, mult mai concrete, reproduse uneori în manieră expresionistă: femeia care trăiește tragedia războiului, acesta putând să fie chiar ea, poate o simplă adolescentă delicată sau o îmblânzitoare de lei. Pictorița își îndreaptă atenția și asupra femeii care poate deveni victimă a iubirii, ca în cazul eroinei din „Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado”.
Alteori, artista portretizează o adolescentă privind încrezătoare, sau este atrasă de personaje care trăiesc fără prejudecăți, luptând pentru propria lor supraviețuire. Registrul de reprezentare este foarte complex la Ligia Macovei. Artista nu ocolește nici reprezentarea femeii-muză, femeii-zeiță, cum este crăiasa codrului din poemele eminesciene sau femeia luptătoare care conduce mulțimile, precum în ilustrația creată pentru „Împărat și proletar”.
