Roche România anunță lansarea unui Ghid de bune practici destinat psiho-oncologilor, un instrument util al cărui rol este de a asista specialiștii în deciziile clinice, cu scopul îmbunătățirii serviciilor pe care aceștia le oferă pacienților cu diverse tipuri de cancer.
Ghidul a fost elaborat de către psih. dr. Florina Pop, Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuță”, Cosmina Neag, psiholog clinician, psiho-oncolog la spitalul Topmed din Târgu Mureș, Oana Hetea, psiholog clinician, psihoterapeut la Clinica Amethyst Radiotherapy Cluj-Napoca.
Ghidul de bune practici al psiho-oncologului poate fi accesat gratuit online pe www.roche.ro.
Anul trecut, în România au fost înregistrate 98.886 de cazuri noi de cancer, dintre care 53.881 la bărbați și 45.005 la femei1. Dacă până la dezvoltarea formelor moderne și eficiente de tratament împotriva cancerului această boală era considerată terminală iar intervenţiile psihoterapeutice erau centrate pe consilierea pacienţilor, în prezent ea tinde să fie privită ca o boală cronică ce implică abordări multidisciplinare de terapie. Astfel, și intervenția psihologului din mediul oncologic se reorientează; munca lui cu pacientul nu mai este centrată pe acceptare și resemnare în fața bolii, ci pe adaptarea la ea.
Broșură dedicată psihologilor care fie lucrează deja cu pacienți oncologici, fie își doresc să se supraspecializeze
Structura acestei broșuri ține cont de principalele atribuţii ale psihologului în mediul oncologic şi prezintă modalităţi specifice de intervenţie pentru principalele probleme cu care acesta se confruntă în interacțiunea lui cu pacienţii oncologici și aparținătorii acestora.
„Oamenii prezintă răspunsuri emoţionale diferite în momentele diagnosticului şi tratamentului, iar nivelul distresului resimţit de pacienţi poate varia în timp. Psihologul trebuie să facă distincția dintre o reacţie normală de adaptare la boală şi o reacţie emoţională de intensitate clinică şi să intervină ca atare. De asemenea, membrii familiilor persoanelor care au fost diagnosticate cu cancer au nevoie de suport, întrucât reacţiile lor emoţionale la boala unei persoane dragi pot fi la fel de intense ca ale pacientului însuşi”, a declarat psih. dr. Florina Pop, Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuță” din Cluj-Napoca, co-autoare a ghidului.
În redactarea ghidului a stat la bază o analiză riguroasă a literaturii de specialitate și a ghidurilor similare existente la ora actuală, precum și experiența clinică a psiho-oncologilor. Scopul acestui ghid este acela de a oferi specialiștilor cu diverse niveluri de experiență o descriere mai complexă a diferitelor tipuri de intervenții dar și exemple de studii de caz.
În ceea ce privește terapia de grup a pacienților oncologici, ca și modalitate de intervenție, Oana Hetea, psiholog clinician, psihoterapeut, Clinica Amethyst Radiotherapy Cluj-Napoca, co-autoare a ghidului, a subliniat faptul că „acest tip de terapie este eficientă şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor oncologici, grupurile fiind gândite în funcţie de intenţia terapeutică, respectiv cele care au scop informaţional/psiho-educaţie, cele care vizează trainingul abilităţilor, cele care oferă suport social şi emoţional, dar şi o combinaţie a acestora.”
Psiho-oncologia în România, un domeniu aflat încă la început
În lume, psiho-oncologia ca specialitate există din anii ‘60, când a fost înființată în Statele Unite ale Americii de o femeie psihiatru, Jimmie Coker Holland, al cărei soț era oncolog, și care a înțeles cât este de important ca bolnavul să fie ajutat să-și gestioneze emoțiile în momentul aflării diagnosticului dar și pe perioada tratamentului.
În sistemul medical din România, psiho-oncologia este însă într-o fază de explorare: doar 5% dintre pacienţii oncologici primesc suport profesionist. Evaluarea psihosocială a pacienților cu cancer nu este parte a procedurii oncologice de rutină în fiecare institut de profil, secție sau departament de oncologie medicală, astfel că în acest moment nu există posibilitatea de a detecta în timp util toate problemele de sănătate mintală și de a interveni pentru tratarea crizei psihosociale cu care se confruntă pacienții cu cancer.
„Distresul ar trebui recunoscut, monitorizat, documentat și tratat prompt în toate stadiile bolii prin intermediul screeningului și toți pacienții ar trebui testați pentru distres la prima lor vizită, la intervale regulate în funcție de ceea ce indică evoluția clinică dar și atunci când apar modificari in statusul lor medical. Screeningul ar trebui să identifice nivelul și natura distresului”, punctează Cosmina Neag, psiholog clinician, psihoterapeut, Clinica Topmed din Târgu-Mureș, co-autoare a ghidului.
Terapia psiho-oncologică este gratuită pentru pacienții români
Pentru a beneficia de consilierea unui psiho-oncolog – serviciu care este gratuit – pacienții români pot solicita medicului oncolog curant punerea în legătură cu un astfel de profesionist.
Rezultatele pozitive ale intervențiilor psiho-oncologice sunt evidente în cazurile în care acestea au avut loc.
„Dacă în perioada tratamentului împotriva cancerului pacienții acceptă să interacționeze exclusiv cu membrii familiei, refuzând viața socială din cauza unui sentiment de inadecvare, odată cu remedierea simptomatologiei somatice se reduc și simptomele de anxietate socială și cele de autoevaluare negativă. Astfel, s-a observat că intervenția psiho-oncologică are efect în direcția îmbunătățirii stilului de viață, experiența bolii determinând și o reevaluare a responsabilităților familiale și orientarea atenției asupra priorităților personale”, a constatat și Cosmina Grigore, patient coach, președinte Asociația IMUNIS.
Despre cât de importantă și de utilă este consilierea psiho-oncologică din perioada tratamentului, Rodica Dan, o fostă pacientă diagnosticată cu cancer de sân în urmă cu 9 ani, a declarat: „Încă de la prima ședință am simțit că am încredere să povestesc mai multe decât le povesteam prietenilor și familiei, pe care într-un fel i-am protejat. Mi-am dat seama că terapiile științifice și tot ce mi se sugera să fac erau total diferit de ceea ce știam eu. Am citit multe materiale și multe cărți, am început să îmi schimb gândirea și am început să accept ceea ce mi se întâmpla, cu toate că a fost destul de greu. Apoi am început să privesc lucrurile realist și cu destulă încredere și optimism că până la sfârșit va fi bine.”
