Institutul Cervantes din Bucureşti continuă luni şi marţi seria de filme semnate de regizori spanioli contemporani cunoscuţi cu două producţii ale regizoarei Gracia Querejeta: „Siete mesas de billar francés” şi „Felices 140”, anunță agenția de presă news.ro.
„Siete mesas de billar francés”, film recompensat cu Premiul pentru cel mai bun scenariu, Premiul cea mai bună actriţă în rol principal la Festivalul de la San Sebastián şi Premiul Goya pentru cea mai bună actriţă în rol principal şi Premiul Goya pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, şi „Felices 140”, peliculă nominalizată la două Premii Goya.
La fel ca şi celelalte proiecţii din seria „Cine en español – Retratos de directores/ Filme de limba spaniolă – Portrete de regizori”, cele două filme semnate de Gracia Querejeta vor putea fi vizionate în serile de luni (27 septembrie) şi marţi (28 septembrie), de la ora 20.00, în Sala Auditorium a Institututului Cervantes din Bucureşti (Bulevardul Regina Elisabeta nr. 38).
Filmele vor rula în versiunea originală, cu subtitrare în limba engleză, şi vor avea loc cu respectarea tuturor măsurilor de protecţie privind sănătatea în contextul actual.
Accesul la proiecţii se face pe bază de rezervare în scris printr-un e-mail trimis la cultbuc@cervantes.es. Rezervarea locului devine valabilă numai după primirea unei confirmări în scris.
Gracia Querejeta s-a născut la Madrid în 1962. Fiica producătorului de film Elías Querejeta a avut o chemare timpurie pentru acest domeniu şi, la vârsta de 13 ani, a debutat ca actriţă în Las palabras de Max de Emilio Martínez Lázaro.
Ulterior a participat ca actriţă la mai multe scurtmetraje şi a fost asistenta regizorului Carlos Saura în Dulces horas (1981), înainte de a debuta în spatele camerei în 1987 cu scurtmetrajul Tres en la marca, prima parte a seriei 7 huellas, care a avut premiera în secţiunea oficială a celei de-a 32-a ediţii a Festivalului de Film de la Valladolid.
În 1990, Gracia Querejeta a regizat, împreună cu Jesús Ruiz şi Nacho Pérez de la Paz, scurtmetrajul documentar El viaje del agua, care a câştigat un Premiu Goya, şi, tot în acelaşi an, a scris şi a regizat La adolescencia, un episod din seria El hombre y la industria. În 1992, a regizat primul său lungmetraj, Una estación de paso, care a câştigat Premiul special al juriului la a 37-a ediţie Seminci şi a avut premiera în secţiunea „Panorama” a Festivalului de Film de la Berlin. A fost începutul unei cariere strălucite ca scenarist şi regizor.
Filmografia sa include filme de lung metraj precum El último viaje de Robert Rylands (1995) –premiat pentru regie, montaj şi coloană sonoră de către Círculo de Escritores Cinematográficos, Cuando vuelvas a mi lado – Premiul special al Juriului la Festivalul de la San Sebastián şi beneficiarul a opt nominalizări la Premiile Goya; Héctor (2004) – premiat pentru cel mai bun film şi cea mai bună actriţă la Festivalul de film de la Málaga, Siete mesas de billar francés (2007), 15 años y un día (2015) – Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la Málaga şi opt nominalizări la Premiile Goya, Felices 140 (2015), Ola de crímenes (2018), documentarul Tanto monta (2019) şi cea mai recentă producţie, Invisibles (2020).
27 septembrie, ora 20.00
„Felices 140”
(Spania, 2015, 95′, dramă, comedie neagră / v.o. spaniolă, subtitrare în engleză)
Pentru a-şi sărbători cea de a 40-a aniversare, Elia îşi invită prietenii la o casă de vacanţă, unde le dă o veste incredibilă: a câştigat la loterie 140 milioane de euro! După marele anunţ, atmosfera în casă devine din ce în ce mai tensionată, fericirea oamenilor se transformă treptat în lăcomie, iar prietenii încep să plănuiască cum să intre în posesia banilor Eliei.
28 septembrie, ora 20.00
„Siete mesas de billar francés”
(Spania, 2007, 113′, dramă / v.o. spaniolă, subtitrare în engleză)
Angela şi fiul său Guille pornesc într-o călătorie atunci când află că Leo, tatăl Angelei, s-a îmbolnăvit. Până să ajungă cei doi, Leo moare. Ulterior, Charo, amanta lui Leo, le povesteşte cât de neprofitabilă este afacerea acestuia – o sală cu şapte mese de biliard. Charo este convinsă ca singura cale pentru a plăti datoriile este să vândă locul respectiv. Curând, Angela înţelege că tatăl său a dispărut în circumstanţe misterioase. În aceste condiţii dureroase, Angela încearcă să meargă mai departe şi să-şi refacă viaţa. Astfel, primul lucru pe care îl face este să-şi pună la bătaie toate economiile pentru a repune pe picioare sala de biliard.
