Dragos-Cristian Vlad, fostul șef al Autorității pentru Digitalizarea României (ADR) a reacționat public în urma acuzațiilor apărute în ultimele zile privind activitatea instituției.
Acesta susține că o parte dintre criticile lansate în spațiul public sunt prezentate fără a include documentele, deciziile și contextul necesar, creând astfel percepția unui eșec generalizat.
În declarația sa, Dragos-Cristian Vlad a precizat că nu va răspunde prin atacuri personale, dar consideră necesar să clarifice situația, atât în nume propriu, cât și în numele echipei și al proiectelor derulate de instituție.
Potrivit acestuia, evaluarea procesului de digitalizare ar trebui făcută pe baza unor criterii concrete, precum documente, contracte, sisteme implementate, finanțări atrase și rezultate măsurabile.
Fostul șef al ADR a subliniat că aceste rezultate există și reflectă activitatea desfășurată într-un domeniu pe care îl descrie drept dificil și insuficient finanțat: ”Digitalizarea României nu poate fi redusă la o postare politică. Nu poate fi evaluată prin formule precum „reset”, „frână de mână” sau „eșecuri în lanț”. Digitalizarea se evaluează prin documente, jaloane, contracte, sisteme puse în producție, instituții migrate, finanțări atrase, servicii integrate și rezultate concrete.”
În declarația sa, fostul oficial a precizat că nu va răspunde prin atacuri personale, dar consideră necesar să clarifice situația, atât în nume propriu, cât și în numele echipei și al proiectelor derulate de instituție.
În final, acesta a transmis că digitalizarea României nu ar trebui influențată de schimbări politice sau dispute publice, subliniind importanța continuării proiectelor precum Cloudul Guvernamental, ROeID sau interoperabilitatea sistemelor publice.
De asemenea, a arătat că cetățenii au nevoie de servicii digitale funcționale, sigure și accesibile, precum și de instituții care colaborează eficient între ele. Potrivit fostului oficial, procesul de digitalizare este deja în desfășurare și trebuie să continue, indiferent de schimbările de conducere.
Mai jos postarea integrală:
”Despre demiterea de la ADR: ipocrizie la puterea a doua
În ultimele zile au fost lansate în spațiul public acuzații grave la adresa mea și la adresa activității Autorității pentru Digitalizarea României. Unele dintre ele sunt prezentate ca adevăruri definitive. Altele sunt formulate suficient de general încât să creeze impresia unui eșec sistemic, fără a explica documentele, deciziile, cauzele și responsabilitățile reale.
Nu voi răspunde cu atacuri personale. Nu voi transforma această discuție într-un schimb de etichete. Dar am obligația să răspund. Nu doar pentru mine, ci pentru echipa ADR, pentru proiectele strategice ale României și pentru adevărul unor ani de muncă într-un domeniu dificil, subfinanțat și adesea prost înțeles.
Digitalizarea României nu poate fi redusă la o postare politică. Nu poate fi evaluată prin formule precum „reset”, „frână de mână” sau „eșecuri în lanț”. Digitalizarea se evaluează prin documente, jaloane, contracte, sisteme puse în producție, instituții migrate, finanțări atrase, servicii integrate și rezultate concrete.
Iar aceste rezultate există.
📍Despre Ghișeul.ro și SEAP
S-a spus că sincopele din funcționarea Ghișeul.ro și SEAP ar demonstra un eșec operațional. Realitatea este mai complexă.
Ghișeul.ro și SEAP sunt platforme critice ale statului român. Sunt folosite zilnic de cetățeni, companii și instituții publice. Ele funcționează pe arhitecturi construite în timp, cu limitări istorice și cu probleme structurale care nu se rezolvă prin declarații publice, ci prin investiții, migrare, modernizare și reziliență.
Exact aceasta a fost direcția pe care am susținut-o în mandatul meu: migrarea platformelor critice în Cloudul Guvernamental.
Sub conducerea mea, ADR a pregătit documentațiile necesare pentru migrarea acestor platforme, inclusiv prin caiete de sarcini finalizate și prin acorduri-cadru semnate cu 15 consortii de ofertanți. Incidentele operaționale nu demonstrează că nu exista o soluție. Dimpotrivă, demonstrează că soluția era necesară și că trebuia accelerată.
Este simplu să arăți cu degetul spre o platformă veche atunci când are probleme. Este mai greu să construiești infrastructura care o poate face rezilientă. Exact asta am făcut.
📍Despre Cloudul Guvernamental
România are astăzi primul Cloud Guvernamental rezilient, construit pe patru centre de date. Aceasta nu este o lozincă. Este una dintre cele mai importante investiții strategice făcute vreodată de statul român în infrastructura sa digitală.
În cadrul acestui proiect, 10 instituții/sisteme sunt deja migrate, 11 sunt pre-migrate, iar alte 10 sunt în curs de migrare până la finalul lunii iunie 2026. Trei dintre cele patru jaloane privind Cloudul Guvernamental finanțat prin PNRR au fost îndeplinite și au făcut sau vor face obiectul cererilor de plată ale statului român. Pentru cel de-al patrulea jalon au fost create premisele îndeplinirii integrale.
În decembrie 2024 a fost raportată îndeplinirea Jalonului 154 PNRR privind interconectarea în Cloudul Privat Guvernamental a 30 de instituții ale administrației publice centrale.
Aceste lucruri nu s-au întâmplat de la sine. S-au întâmplat cu o echipă tehnică, juridică, financiară și administrativă care a lucrat constant, în condiții dificile, cu resurse umane și operaționale mult sub necesarul real.
Dacă acest lucru este prezentat drept eșec, atunci trebuie să redefinim serios ce înseamnă performanța în administrația publică.
📍Despre PNRR, litigii și presupuse „pierderi”
S-a vorbit despre „gestiune financiară defectuoasă” și despre faptul că statul ar urma să suporte din bugetul național cheltuieli de peste 14,7 milioane lei. Această prezentare este incompletă și induce o concluzie greșită.
În realitate, discuția privește cheltuielile aferente Unității de Implementare a Programelor pentru Transformare Digitală — UIPTD. Această structură nu a fost o improvizație administrativă, nu a apărut în afara cadrului legal și nu a fost rezultatul unei decizii individuale.
Implementarea acestui mecanism a decurs din obligațiile stabilite prin Ordonanța de urgență nr. 30/2022 privind unele măsuri pentru consolidarea capacității instituționale și administrative a Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării și a Autorității pentru Digitalizarea României, necesare implementării componentei C7 – Transformare digitală din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Acest act normativ, adoptat de Guvernul României, a definit cadrul instituțional și responsabilitățile aferente, inclusiv mecanismele care au stat la baza UIPTD. În acest context, rolul ADR a fost unul de implementare și operaționalizare tehnică a unor prevederi deja stabilite la nivel guvernamental.
Într-un stat de drept, punerea în aplicare a unor dispoziții legale nu reprezintă o opțiune personală, ci o obligație administrativă. Ca atare, evaluarea UIPTD trebuie să distingă clar între decizia de reglementare — care aparține Guvernului — și responsabilitatea instituțiilor de a aplica cadrul legal existent.
UIPTD a fost creată tocmai pentru a asigura capacitatea operațională necesară implementării investiției de Cloud Guvernamental finanțate prin PNRR. Mai mult, acest mecanism a fost agreat și acceptat în relația cu Comisia Europeană, în logica implementării proiectelor asumate de România prin PNRR.
Problema nu a fost că ADR ar fi creat cheltuieli nejustificate sau că ar fi planificat defectuos o structură de implementare. Problema a fost că, ulterior, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a contestat eligibilitatea acestor cheltuieli, deși ele erau prevăzute într-un cadru normativ adoptat de statul român și agreat în arhitectura de implementare.
ADR a apărat această poziție în instanță și a câștigat în toate etapele procesuale, mai puțin la Înalta Curte de Casație și Justiție — vezi dosarul CAB nr. 250/2/2025. Cu alte cuvinte, până la soluția finală, argumentele ADR au fost confirmate de instanțe.
Concluzia este simplă: nu vorbim despre o „pierdere” produsă de managementul ADR, ci despre o situație în care statul român a creat, prin OUG, un mecanism de implementare, l-a utilizat pentru proiectele de transformare digitală, iar apoi tot statul român, printr-o altă instituție, a contestat eligibilitatea unor cheltuieli aferente acestui mecanism.
A transforma această situație într-o acuzație de gestiune financiară defectuoasă la adresa ADR este incorect.
Dacă aceste cheltuieli au ajuns să fie suportate din bugetul național, acest lucru nu s-a întâmplat pentru că ADR ar fi acționat în afara legii, ci pentru că o structură creată legal, acceptată în logica PNRR și necesară implementării proiectelor a fost ulterior contestată chiar de către statul român.
Pe scurt: aceste cheltuieli au fost reglementate prin OUG, acceptate în cadrul de implementare, apărate de ADR în instanță și câștigate în toate etapele, cu excepția soluției finale de la Înalta Curte. Nu este o poveste despre risipă. Este o poveste despre incoerență instituțională. Statul român a contestat și a anulat, prin propriile mecanisme, ceea ce tot statul român crease pentru a implementa PNRR.
📍Despre ROeID
S-a vorbit și despre blocaje în zona ROeID. Dar ROeID nu a fost abandonat. ROeID a fost pus în producție. ROeID a fost notificat la Comisia Europeană. ROeID a fost integrat progresiv cu sisteme publice, inclusiv cu servicii precum cazierul judiciar și alte servicii digitale.
ROeID este identitatea digitală a cetățeanului român și o etapă necesară către Portofelul European de Identitate Digitală, RO Wallet. Nu este un proiect care se construiește peste noapte. Este o infrastructură complexă, care presupune securitate, adopție, integrare, interoperabilitate și încredere.
A spune că ROeID este doar un blocaj înseamnă a ignora faptul că el este deja în producție și face parte din arhitectura europeană a identității digitale.
📍Despre Platforma Națională de Interoperabilitate
PNI este, probabil, unul dintre cele mai importante proiecte pentru modernizarea statului român.
Platforma Națională de Interoperabilitate nu este un moft tehnic. Este coloana vertebrală a administrației conectate. Este proiectul care permite instituțiilor să facă schimb de date în mod legal, sigur și automat. Este proiectul care poate transforma principiul „once-only” dintr-o promisiune europeană într-o realitate pentru cetățeanul român.
Cu PNI, cetățeanul nu ar mai trebui să plimbe hârtii între instituții. Statul ar trebui să știe ce date are deja și să le reutilizeze corect, cu respectarea legii, securității și protecției datelor.
Acest proiect are bază legală: Legea nr. 242/2022. Are contract de finanțare semnat. Are aviz CTE. Are aviz ex-ante ANAP necondiționat privind documentația de achiziție, neutralitatea tehnologică și tratamentul egal. Procedura se afla în evaluarea ofertelor.
Dacă existau întrebări privind caietul de sarcini, costurile sau soluția tehnică, acestea trebuiau clarificate instituțional, prin mecanismele prevăzute de lege: ANAP, CNSC, audit, control, comisii tehnice, instanțe, corespondență oficială.
O procedură avizată, necesară și strategică nu poate fi delegitimată prin presiune publică. Iar atunci când un proiect cu lege în spate, finanțare semnată și avize obținute este prezentat public ca o problemă, întrebarea legitimă este: cine câștigă dacă interoperabilitatea reală a statului întârzie?
📍Despre achiziții și legalitate
S-a spus că au fost lansate achiziții fără aprobările legale necesare. O asemenea acuzație este gravă și trebuie tratată ca atare.
În administrație, legalitatea nu este o impresie. Este un parcurs documentat. Legalitatea unei achiziții se stabilește prin documente, avize, control ex-ante, audit, CNSC, instanțe și autoritățile competente.
Dacă există documente care arată încălcări, ele trebuie prezentate. Dacă procedurile au avizele necesare, acuzațiile generale nu fac decât să afecteze încrederea pieței, a ofertanților, a instituțiilor finanțatoare și a celor care trebuie să ducă proiectele mai departe.
Digitalizarea nu se construiește prin suspiciune generalizată. Se construiește prin rigoare, responsabilitate și respectarea procedurilor.
📍Despre comunicarea publică
Mi s-a reproșat și comunicarea publică. Dar comunicarea responsabilă nu înseamnă să ascunzi riscurile. Nu înseamnă să cosmetizezi problemele. Nu înseamnă să transformi realități tehnice în mesaje convenabile politic.
În același timp, este periculos ca economii de la licitații, diferențe de finanțare, întârzieri operaționale sau litigii să fie amestecate într-o narațiune despre „pierderi”, „haos” sau „eșecuri în lanț”.
O țară nu se digitalizează prin panică publică. Se digitalizează prin contracte, livrabile, integrare, bugete, interoperabilitate și oameni care își duc proiectele până la capăt.
Critica este legitimă. Controlul este legitim. Auditul este legitim. Dar ele trebuie făcute pe documente, nu pe impresii.
📍Despre insubordonare și opacitate
S-a vorbit despre insubordonare și opacitate instituțională. Vreau să spun foarte clar: într-o instituție tehnică, loialitatea nu înseamnă să taci. Loialitatea față de stat înseamnă să spui, documentat, ce funcționează și ce nu. Înseamnă să aperi legalitatea, coerența tehnică și interesul public, chiar și atunci când poziția ta nu este comodă.
Opiniile tehnice diferite nu trebuie confundate cu insubordonarea. Divergențele juridice nu trebuie transformate în atacuri personale. Subiecte precum semnătura electronică, identitatea digitală, interoperabilitatea sau cloudul guvernamental sunt domenii complexe, care cer rigoare, nu loialitate mimată.
Colaborarea interinstituțională se dovedește prin adrese, ședințe, avize, decizii, corespondență oficială și documente. Dacă există acuzații de opacitate, ele trebuie demonstrate concret.
Nu este „haos” să aperi coerența tehnică și juridică a unui domeniu critic.
📍Despre UX/UI și experiența cetățeanului
Da, experiența cetățeanului cu platformele statului trebuie îmbunătățită. Da, România are nevoie de servicii digitale mai simple, mai clare, mai intuitive. Da, statul român trebuie să învețe să construiască servicii în jurul cetățeanului, nu în jurul birocrației interne.
Dar UX/UI nu se rezolvă prin demiteri spectaculoase. UX/UI se rezolvă prin standarde, testare cu utilizatori, specialiști, bugete, arhitectură modernă, cloud, interoperabilitate și management de produs.
Exact aceasta a fost direcția pe care am pornit-o: Cloud Guvernamental, identitate digitală, interoperabilitate, automatizare, migrarea platformelor critice și consolidarea infrastructurii statului.
Cetățeanul nu are nevoie de războaie între instituții. Are nevoie de servicii care funcționează.
📍Despre subfinanțarea ADR
Una dintre cele mai mari probleme ale acestui mandat a fost subfinanțarea cronică a ADR.
Am gestionat proiecte de aproape un miliard de euro cu o instituție care nu a primit niciodată resursele umane, financiare și operaționale pe măsura responsabilităților sale. Transformarea digitală a unui stat nu poate fi făcută cu o autoritate tratată bugetar ca o anexă administrativă.
Nu poți cere digitalizare de secol XXI unei instituții finanțate ca și cum digitalizarea ar fi o activitate secundară. Nu poți cere viteză europeană fără specialiști, fără bugete adecvate, fără stabilitate și fără susținere instituțională reală.
Iar când limitezi resursele unei instituții, apoi folosești consecințele acestor limitări ca argument împotriva ei, nu mai vorbim despre o evaluare corectă. Vorbim despre o construcție nedreaptă a vinovăției.
📍Ce las în urmă
La finalul mandatului meu, las în urmă mai mult decât proiecte. Las o direcție.
Sub conducerea mea, ADR a dus mai departe sau a construit:
• primul Cloud Guvernamental rezilient al României, pe patru centre de date;
• migrarea efectivă a 10 instituții/sisteme, 11 pre-migrări și încă 10 migrări în curs până în iunie 2026;
• ROeID, pus în producție, notificat la Comisia Europeană și integrat progresiv cu servicii publice;
• PNI, aflată în procedură de achiziție/evaluare, cu bază legală, contract de finanțare și avize;
• APTA – Administrație Performantă prin Tehnologii Avansate;
• inițiativa Black Sea AI Giga Factory, prin care România a transmis prima intenție de a găzdui o infrastructură europeană de inteligență artificială;
• aproape un miliard de euro în contracte de finanțare pentru digitalizarea României;
• 1.022 de contracte de sprijin semnate cu IMM-uri pentru training în tehnologii avansate;
• RPA în administrație: 16 din 18 instituții au adoptat roboți software, iar ultimele două sunt în curs de finalizare;
• consolidarea Ghișeul.ro și SEAP și pregătirea migrării lor către Cloudul Guvernamental.
Acestea nu sunt lozinci. Sunt livrabile, contracte, jaloane, proceduri, integrări și muncă făcută de o echipă care a dus mai mult decât i s-a cerut, cu mai puțin decât i s-a dat.
📍Despre dimensiunea politică a demiterii
Nu mă agăț de funcții. Funcțiile sunt temporare. Proiectele importante trebuie să continue indiferent cine le conduce.
Dar modul în care s-a produs această demitere ridică întrebări legitime. Când un președinte ADR este acuzat public înainte ca documentele să fie prezentate integral, când proiecte avizate sunt puse sub semnul întrebării prin declarații politice, iar în locul său este numit un om venit din aparatul de lucru al unuia dintre decidenții care au cerut schimbarea, cetățenii au dreptul să întrebe dacă vorbim despre o evaluare tehnică completă sau despre o decizie de control politic.
Nu mă tem de evaluări. Nu mă tem de audit. Nu mă tem de control. Dimpotrivă. Orice evaluare corectă, făcută pe documente, poate arăta ce s-a construit, ce s-a blocat, cine a susținut proiectele și cine le-a pus piedici.
Mă tem doar de un lucru: ca proiectele strategice ale României să fie sacrificate pentru imagine politică.
📍Pentru echipa ADR
Dacă există un lucru pe care îl las în urmă cu mândrie, acesta este echipa ADR.
Oameni care au muncit în condiții dificile. Oameni care au dus proiecte uriașe cu resurse limitate. Oameni care au stat în spatele unor livrabile pe care publicul le vede rar, dar fără de care digitalizarea statului nu ar exista.
Le mulțumesc tuturor celor care au înțeles că digitalizarea nu are culoare politică: colegilor din ADR, partenerilor instituționali, mediului privat, mediului academic, specialiștilor, jurnaliștilor care au pus întrebări corecte și tuturor celor care au ales să construiască, nu doar să critice.
📍În loc de concluzie
Digitalizarea României nu este proprietatea unui om, a unui partid sau a unui mandat. Cloudul Guvernamental, ROeID, PNI, RO Wallet, interoperabilitatea, automatizarea și serviciile digitale trebuie să continue.
Cetățenii nu au nevoie de conflicte politice. Au nevoie de un stat care funcționează. Au nevoie de servicii digitale simple, sigure, interoperabile și accesibile. Au nevoie ca instituțiile să comunice între ele, nu să își paseze responsabilitatea.
România digitală nu mai este doar o promisiune. Este o construcție în curs. Iar această construcție trebuie apărată de zgomot, de improvizație și de tentația de a rescrie realitatea prin etichete.
Funcțiile se schimbă. Documentele rămân. Rezultatele rămân. Iar digitalizarea României trebuie să meargă înainte.
