Miercuri, 4 martie 2020, de la ora 18.00, va avea loc în foaierul Media al Teatrului Național din București (aripa dinspre strada Tudor Arghezi) un evenimentul dedicat comemorării actorului George Motoi. Evenimentul continuă seria evocărilor unor personalităţi ale teatrului românesc, serie începută în luna ianuarie, cu evenimentul dedicat actorului Marin Moraru, „Suntem ce sunt amintirile noastre”.
De această dată, „Sub masca actorului”, se vor reuni colegi, admiratori, spectatori care l-au aplaudat, odinioară, pe George Motoi, dedicându-i o seară în care amintirile vor fi susţinute de o expoziţie de fotografii reprezentative din cariera actorului. Evenimentul va fi moderat de criticul de teatru Doina Papp.
Expoziţia rămâne deschisă până la sfârşitul lunii martie. Intrarea liberă.
George Motoi s-a născut în iarna anului 1936, în Caliacra. La scurt timp după, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar tatăl lui, şef de post de jandarmi a fost transferat alături de familie într-o comună din Bărăgan, foarte aproape de Brăila. Tatăl şi-ar fi dorit pentru fiul său o carieră militară. Mama lui era casnică şi foarte credincioasă. Mergea des la biserică. Micul George ajunge să spună rugăciuni şi să cânte în corul bisericii. Mai târziu avea să descopere serbările de şcoală şi să le transforme în adevărate spectacole ale micul său univers. „Eu n-am fost călăuzit decât cu ideea să-l satisfac pe acest martor fără de care profesia mea este inutilă: publicul. Eu, fără public, nu exist.”
În 1954 începe studiile la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa prof. Irina Răchiţeanu. Este repartizat apoi la Piatra-Neamţ unde, în 1959, înfiinţează ceea ce numim azi, Teatrul Tineretului. A fost directorul Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, în perioada 1991-1995. A jucat la Teatrul din Bacău, la Teatrul Naţional din Cluj (unde se remarcă în interpretarea rolului Caligula, din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur). Radu Beligan, director al Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti îl aduce în capitală şi, din 1972 şi până în 2007, a putut fi văzut pe scena în spectacole precum „Danton” (1974), „Richard al III-lea” (1976), „Vlaicu Vodă” (1982), „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1983), „Jocul ielelor” (1986), „Numele trandafirului” (1998), „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit” – adaptare şi regie proprie (2002), „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino” (2005) sau „Sâmbătă, duminică, luni” (2006).
Cariera sa cinematografică numără cel puţin 45 de roluri principale. A apărut în zeci de spectacole de televiziune şi a regizat numeroase piese de teatru. A scris „Sub masca actorului”, Editura Orion, 2006 şi „Noi versiuni scenice după vechi piese de teatru”, Editura Coresi, 2010, publicat în 2 volume. În 2015 a primit Premiul pentru Publicistică al Asociaţiei Criticilor de film.
George Motoi, personalitate aparte a culturii teatrale şi cinematografice româneşti a fost distins de către autorităţi cu Medalia Muncii, Medalia „Meritul Cultural” şi Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a”. De asemenea, este cetăţean de onoare al oraşului Brăila.
Spunea despre sine că are o imensă calitate, aceea de a uita toate textele şi de a face loc celor noi. Un actor versatil care a ştiut să treacă testul timpului şi cum să supravieţuiască obsesiilor artistice. „Nu cred să fie o altă obsesie mai firească, mai adevărată pentru un artist decât aceea de a te ştii util şi de a spera sau mai ales de a crede că ai avea capacitatea şi tu de a răspunde acestei nevoie de util. Cel puţin asta este frământarea mea şi nu aceea de a urmări o anumită carieră, anumite locuri, anumiţi regizori”.
