Expoziţia permanentă găzduită în Corpul Lapidarium de Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151), intitulată „În apropierea sfinţilor. Frescele Mănăstirii Văcăreşti după 40 de ani” a fost extinsă. Muzeul Municipiului Bucureşti invită publicul să descopere noi fragmente de frescă începând de miercuri, 9 septembrie 2020, ora 12.00, care se adaugă şi completează expoziţia deschisă la începutul anului 2017.
Este vorba despre un fragment extras în anul 1985 de pe pereţii bisericii „Sfânta Treime” a Mănăstirii Văcăreşti, care înfăţişează o parte din grupul ctitorilor împreună cu întemeietorul mănăstirii, Nicolae Mavrocordat (1680-1730), domn al Moldovei (1709-1710 / 1711-1716) şi al Ţării Româneşti (ian.-nov. 1716 / 1719-1730).
Pictat pe peretele de Vest al pronaosului, tabloul votiv cuprindea două grupuri separate între ele printr-o uşă. În partea dreaptă se aflau părinţii domnului, Alexandru Exaporitul şi Sultana, alături de patriarhul Ierusalimului, Dositei II Notara (1669-1707). În partea stângă a uşii se afla Nicolae Mavrocordat, Smaranda, cea de-a treia sa soţie şi şapte dintre copiii domnului. Aici este înfăţişat domnul Nicolae Mavrocordat alături de Scarlat (fiul său din prima căsătorie), Constantin Voievod (fiu din prima căsătorie a acestuia), doamna Smaranda (prima soţie a lui Constantin Voievod) şi Ioan Voievod (fiul lui Nicolae Mavrocordat din a doua căsătorie).
Al doilea fragment de frescă, extras de asemenea în anul 1985 de pe peretele de Sud al traveei de Est din Biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Văcăreşti, tratează tema biblică „Haemorrhoissa”, conform literaturii de specialitate. Construcţia Mănăstirii Văcăreşti a început în anul 1716 la iniţiativa lui Nicolae Mavrocordat (1680-1730), domn al Ţării Româneşti, însă edificarea întregului complex s-a finalizat în timpul domniei fiului său, Constantin Nicolae Mavrocordat (1711-1769).
Ansamblul Văcăreşti a avut un trecut zbuciumat, afectat de incendii şi cutremure, transformat în penitenciar pentru deţinuţii revoluţionari din 1848 şi în timpul răscoalelor ţărăneşti din 1864. În perioada 1850-1864, aşezământul a fost aproape abandonat, iar spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial a fost avariat de bombardamente. După anul 1947 şi până în 1964 aici s-a aflat Penitenciarul Corecţional Văcăreşti, închisoare de tranzit pentru deţinuţii politici din timpul regimului comunist.
Deşi numeroşi oameni de cultură s-au opus acestui demers, în anul 1984 Nicolae Ceauşescu a decis demolarea Mănăstirii Văcăreşti pentru a face loc Tribunalului Capitalei. Din cei aproximativ 2.500 mp˛ de frescă s-a reuşit extragerea a cca. 120 mp din Biserica Sfânta Treime, reprezentând 80 de fragmente selectate de către istoricul de artă Alexandru Efremov.
O parte dintre acestea au fost restaurate de o echipă de specialişti coordonată de prof. univ. dr. Dan Mohanu, Departamentul Conservare şi Restaurare al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti.
