Un sandviş Big Mac costa 15,8 lei în România, la începutul acestui an, cu peste 28% mai mult decât în ianuarie 2023, potrivit indicelui Big Mac creat și publicat de The Economist, care analizează de mai bine de 30 de ani preţul acestui produs fanion în reţeaua de restaurante de tip fast-food McDonald’s, potrivit economedia.ro.
Comparativ, rata anuală oficială a inflației din România a fost de numai 10,4%, iar o parte din prețurile la alimentele de bază au fost plafonate, Guvernul ținând artificial sub control prețurile.
Spre comparație, o analiză ZF de anul trecut arăta că scumpirea unui sandviș Big Mac era de circa 15% în 2022 față de 2021, în linie cu rata inflației.
În mod normal, evoluția prețului unui Big Mac este un indicator destul de bun și pentru evoluția inflaţiei.
Un Big Mac costă cu 39,8% mai puțin în România (3,42 dolari) decât în Statele Unite (5,69 dolari), la cursul de schimb al pieței. Pe baza diferențelor de PIB pe persoană, un Big Mac ar trebui să coste cu 15% mai puțin. Acest lucru sugerează că leul este subevaluat cu 29,3%, arată datele The Economist.
La 8,17 dolari americani, Elveția are cele mai scumpe Big Mac-uri din lume, potrivit indicelui Big Mac din ianuarie 2024. Concomitent, costul unui Big Mac a fost de 5,69 dolari în SUA și de 5,87 dolari în zona euro.
Câți burgeri poți cumpăra cu un salariu?
Un Big Mac costă în România mai puțin decât în statele din regiune. Un burger poate fi cumpărat cu 3,42 dolari (3,18 euro), comparativ cu 3,98 dolari (3,7 euro) în Ungaria, 4,61 dolari (4,28 euro) în Cehia sau 4,97 dolari (4,62 euro) în Polonia.
Iar comparativ cu salariul mediu net din fiecare țară (date din noiembrie/decembrie 2023), în România poți cumpăra mai mulți burgeri Big Mac cu salariul minim decât în alte țări din regiune. Mai precis, cu salariul mediu net din România, un român își permite să cumpere 301 burgeri, în timp ce un polonez își permite 297 burgeri.
Ce este indicele Big Mac?
Indicele Big Mac, publicat de The Economist, este un mod inedit de a măsura dacă ratele de schimb ale pieței pentru monedele diferitelor țări sunt supraevaluate sau subevaluate. Acest lucru se realizează prin măsurarea fiecărei monede în raport cu un standard comun – hamburgerul Big Mac vândut de restaurantele McDonald’s din întreaga lume. De două ori pe an, The Economist convertește prețul mediu național al unui Big Mac în dolari americani, folosind cursul de schimb din acel moment. Deoarece Big Mac este un produs complet standardizat în întreaga lume, argumentul este că acesta ar trebui să aibă același cost relativ în fiecare țară. Prin urmare, diferențele în costul unui Big Mac exprimat în dolari americani reflectă diferențele în ceea ce privește puterea de cumpărare a fiecărei monede.
Este indicele Big Mac o măsură bună a parității puterii de cumpărare?
Paritatea puterii de cumpărare (PPA) este ideea că articolele ar trebui să coste la fel în diferite țări, pe baza ratei de schimb din acel moment. În practică, această relație nu este valabilă. Factori precum ratele de impozitare, reglementările salariale, necesitatea de a importa sau nu componente și nivelul de concurență de pe piață contribuie la variațiile de preț între țări. Indicele Big Mac măsoară acest aspect de bază – faptul că un dolar american poate cumpăra mai mult în unele țări decât în altele.
Indicele Big Mac a fost inventat de The Economist în 1986 ca un ghid vesel pentru a determina dacă monedele se află la nivelul lor „corect”. Acesta se bazează pe teoria parității puterii de cumpărare (PPP), noțiunea conform căreia, pe termen lung, ratele de schimb ar trebui să se apropie de rata care ar egaliza prețurile unui coș identic de bunuri și servicii (în acest caz, un burger) în oricare două țări.
Burgernomics nu a fost niciodată gândită ca un instrument de măsurare precisă a nealinierii valutare, ci doar ca un instrument pentru a face mai ușor de digerat teoria cursului de schimb. Cu toate acestea, indicele Big Mac a devenit un standard global, fiind inclus în mai multe manuale de economie și făcând obiectul a zeci de studii academice.
