În Lunea Mare, prima zi a Săptămânii Patimilor, credincioșii ortodocși sunt chemați să reflecteze asupra a două momente puternice din viața Mântuitorului: pilda smochinului neroditor și curățirea Templului din Ierusalim.
Dimineața, flămând fiind, Iisus vede un smochin plin de frunze, dar fără rod. Apropiindu-se și negăsind nimic de mâncare, îl blesteamă, iar pomul se usucă. Acest gest devine un simbol dur al celor care pozează în credincioși, dar nu au roadele faptelor bune. Frunzele, aparenta religiozitate, nu sunt suficiente fără rodul iubirii și al dreptății.
Mai târziu, ajuns în Templu, Iisus găsește negustori și schimbători de bani, care transformaseră locul sfânt într-o piață. Cu autoritate, răstoarnă mesele și îi alungă, spunând: „Casa Tatălui Meu, casă de rugăciune este, iar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari.” (Matei 21:13)
Într-un interviu acordat în această perioadă, Părintele Vasile Pârjol, starețul Mănăstirii Cernica, a vorbit cu blândețe despre aceste episoade evanghelice. „Sunt momente care ne arată că Dumnezeu nu caută doar vorbele sau aparențele noastre. El vrea sinceritate, fapte bune, o inimă curată și o credință lucrătoare. Curățirea Templului trebuie să înceapă dinlăuntrul fiecăruia”, a subliniat părintele.
Lunea Mare este, astfel, o invitație la introspecție, curățire sufletească și la roade adevărate ale credinței, într-o lume adesea preocupată de forme și mai puțin de esență.
