Pacienţii cu scleroză multiplă fac apel către autorităţi să le uşureze suferinţele. Această boală degenerativă le afectează mobilitatea, iar ei au acces limitat la kinetoterapie. Puțini au parte de consiliere psihologică atunci când boala le erodează încrederea și puterea de luptă.
- Sunt câteva dintre problemele pentru care bolnavii cer rezolvare printr-un manifest public.
Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA) a prezentat rezultatele unui Campaniei Conexiuni, un studiu început în luna iunie, în rândul pacienților diagnosticați cu scleroză multiplă (SM), îngrijitorilor și familiilor, despre impactul SM și modul în care sunt afectați.
Peste 10.000 de persoane din România sunt diagnosticate cu scleroză multiplă. Peste jumătate dintre ei parcurg circa 100 de kilometri până la spitalul de unde-și iau tratamentul, iar 18% fac asta în fiecare lună.
Manifestul pacienților cu scleroză multiplă!
290 de pacienţi cu scleroză multiplă din România și 53 de aparținători au răspuns la chestionarele #CONEXIUNI, în cadrul unei campanii inițiate de Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune, și împărtățesc provocările și nevoile lor.
Din răspunsurile lor a rezultat Manifestul pacienților cu scleroză multiplă din România:
”Sunt pacient cu scleroză multiplă şi am nevoie de sprijin pentru a duce o viață cât mai normală. În România suntem peste 10.000 de persoane diagnosticate cu scleroză multiplă şi alături de noi sunt familia, medicii, prietenii şi colegii de serviciu. Împreună încercăm să facem faţă provocărilor ridicate de boală, de multe ori fără o pregătire medicală, ne descurcăm practic singuri. Cum arată viaţa noastră şi a celor care ne ajută, puteţi să aflaţi mai jos”, se precizează în Manifest.
- Prioritar este să putem să ridicăm tratamentul de la un centru mai apropiat sau chiar să ni se trimită prin curier ca mai demult. Dintre toate problemele noastre, cea mai mare rămâne deplasarea pe distanţe lungi pentru ridicarea tratamentului! Costă timp, bani şi multă oboseală, plus zile libere luate de la serviciu! Şi nu întotdeauna avem şofer disponibil.”* Chiar dacă avem acces la tratamente medicale de generaţie nouă, 66,5% dintre noi doresc să ridice tratamentul din unităţi medicale aflate în proximitatea domiciliului, pentru că 51,72% parcurgem un drum de până la 100 de km la spital, iar 18% facem acest drum lunar.
- Cu toate că mare parte dintre noi avem probleme de mobilitate mai mari sau mai mici, 55,6% continuăm să mergem la serviciu sau la şcoală, dar pentru a ne continua activitatea la fel ca orice persoană sănătoasă, pe lângă tratamentul medicamentos, avem nevoie de kinetoterapie (64,8%), consiliere psihologică (51,5%) şi îngrijire corporală (28,5%).
Câteodată este suficient doar „fiindcă e un medic extrem de competent”
- Cheltuielile sunt mari pentru kinetoterapie şi recuperare medicală şi se situează de la „Nu îmi permit. Fac doar cât este gratuit” până la 1.000 de lei lunar. O situaţie similară este şi în cazul psihoterapiei, ne situăm între „momentan nu îmi pot permite costurile” până la 2000 lei lunar.
- Medicii din spitale sunt alături de noi şi ne ajută cu tratamentul medicamentos, dar numărul mare de pacienţi le limitează timpul pe care îl pot petrece cu noi ca să ne răspundă la întrebări, de aceea 45,7% dintre noi sunt în evidenţa unui medic de ambulatoriu. Astfel, avem „acces mai rapid”, obţinem „tratamente adiţionale celor din programul naţional şi mai multă atenţie şi explicaţii”, „acte necesare la pensie”, „trimiteri la RMN, referate, concedii medicale”*. Câteodată este suficient doar „fiindcă e un medic extrem de competent, atent, informat, empatic şi care se preocupă de fiecare pacient şi îmi oferă siguranţă şi încredere”.
Membrii familiei sunt cei care oferă îngrijire şi sprijin fără a fi plătiţi sau remuneraţi în vreun fel (75%) cu toate că au şi ei serviciu cu normă întreagă (73,1%).
Desigur că vă întrebaţi în ce constă ajutorul lor? Ei bine, ne ajută cu cumpărăturile, cu activităţile de menaj, cu transportul la doctor şi recuperare medicală. Ne ajută cu igiena personală şi chiar au devenit asistenţi medicali, pentru că ne administrează tratamentul injectabil.
55,8% dintre îngrijitori nu beneficiază de suficient timp pentru odihnă
În 22,6% dintre cazuri, persoanele care ne îngrijesc au fost nevoite să renunţe la locul de muncă pentru a ne oferi îngrijiri de calitate.
Din păcate, 66,7% dintre îngrijitori nu beneficiază de sprijinul material pe măsura timpului alocat şi nevoilor, iar 55,8% nu beneficiază de suficient timp pentru odihnă, recreere şi socializare.
Îngrijitorii au la rândul lor nevoie de ajutor ca să îşi gestioneze propriile emoţii, dar să ştie cum să gestioneze şi nevoile noastre, ale pacienţilor cu scleroză multiplă. „Uneori mă simt depășită de situație şi cred că şi eu aş avea nevoie de un sfat cum să procedez mai bine pe viitor.”
Nevoia de consiliere psihologică este mare pentru noi (50,7%) şi pentru cei care ne sunt alături (53%). Din păcate, costurile sunt mult prea mari. De aceea, „ar fi bine să existe consiliere psihologică gratuită” pentru noi, pacienţii, şi pentru cei care ne sunt alături zi de zi.
Ce ne dorim?
- Un tratament ca să îmi recapăt viaţa de dinainte de diagnostic.
- Din partea medicului curant ne dorim mai multă comunicare, disponibilitate, să aibă mai mult timp şi să ofere mai multe informaţii despre boală.
- Centre multidisciplinare în care să beneficiem de consult medical de specialitate pentru toate disciplinele necesare.
- Consiliere psihologică gratuită pentru mine şi îngrijitorul meu.
- Mai mult de 20 ședințe anual de kinetoterapie şi recuperare medicală gratuite sau compensate.
- Centre de recuperare neuromotorie în cât mai multe orașe din România.
- Simplificarea birocraţiei în ceea ce priveşte bolnavii cronici şi, mai ales, persoanele cu dizabilităţi, să nu mai fim plimbaţi după hârtii, 3 feluri de bilete de trimitere şi 2 tone de hârtii la comisii. Cu o boală neurologică progresivă, nu prea ai cum trece de la grad accentuat la grad mediu sau uşor, nu văd rostul plimbărilor la comisie pentru aceste revizuiri inutile.
Ultimii doi ani au adus multe modificări Programului Naţional de Tratament al Sclerozei Multiple. Toate aceste modificări au venit în sprijinul nostru, al pacienţilor, prin compensarea de noi medicamente inovatoare şi autorizarea unui număr total de 20 de unităţi medicale în care se desfăşoară programe de tratament. Apreciem toate aceste măsuri luate, dar este nevoie de mai mult, pentru a ne ajuta să facem față modificărilor produse de boală.
De aceea, vă rugăm să sprijiniţi prin dezvoltarea de noi programe prin care noi şi îngrijitorii noştri să avem acces la consiliere psihologică, kinetoterapie, acces mai facil la medic şi medicamente, sprijin material şi sprijin emoţional.
„De multe ori simt că mă sfârşesc”
Dr. Irene Davidescu, medic primar neurologie, Spitalul Clinic Colentina Bucureşti: Noi, la Colentina, am deschis în luna iulie un compartiment de recuperare medicală neurologică de 15 paturi. Se adresează tuturor pacienţilor cu boli neurologice şi diverse sechele care pot să beneficieze de tratament recuperator ţintit pe partea de neurologie. Este poate o picătură într-un ocean.
Roxana Radu, director de programe CNAS: Pachetul de servicii prin contractul-cadru conţine şi kinetoterapie, şi servicii conexe acordate de psiholog. Trebuie văzut concret cum este cel mai bine să fie astfel încât bolnavii să aibă acces la aceste tipuri de servicii. Trebuie puse toate problemele pe hârtie şi stabilit foarte clar ce mai poate merge prin contractul-cadru şi ce prin programe.
Şi cei care au grijă de bolnavi, de obicei apropiaţii, cer sprijin, printr-un manifest public.
Rozalina Lăpădatu, preşedinte, Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune: Avem aici un mesaj: „De multe ori simt că mă sfârşesc”. Este disperarea celui care vede că cel de lângă el trece printr-o situaţie grea şi nu are cum să-l ajute. Sunt depăşiţi şi nu ştiu cum să ajute. Nu i-a învăţat nimeni să facă injecţii, cum să ofere acest suport.
