1. Din Rosetti pe Carol I, cu Caimatei și Nacu, se înfățișau : ceasul, cubismul, friza și ușa maiestuoasă iconică din alamă albastră a reședinței atemporale (jalon Art Deco à la Bakst cu servicii White Glove), ale fostului Hotel Național.
EL, cu mișcarea aia, a Lui, când bruscă oscilantă spre stânga stârnită de o bucșă slăbită, dar cu pivot rezistent, când transformată rapid în umblet sofisticat de Bolero, completată de maniere de satir Donqijotesc, se strecura precum un suflu venal cu miză „cash flow” din Dacia aia a Lui, Verde de Rocinante, pârât „ghildei” zarafilor încă de la poposire de către căuzașii de la „Night”, ca fiind păcatul „viciat”.
EL, subtilul măsurat, urca cele 3 trepte de început ale geometriei Stilului cizelat de Tamara de Lempicka, se îndrepta spre Barul în nuanțe de gri ale marmurei, reper al anilor ’80, prevenind „Papier-mâchéul” :
– Salată, nu mă călca pe umbră!
Aperitivul și Martiniul le consuma întotdeauna la cea de-a 2 masă (precum Ari Onassis și Maria Callas la unica „La Table Noir”, sui-generisul exclusivistului Maxim’s), alături, ei, cvintetul de… „Card Draw” al lui nea Lică Bărbulescu : Ureche (A. Mincu), Motanu’ (Petre Petre), SandyNiky (AL. Nicolae), Gică Osica (Șoarece) și Barză (İ. Anghel).
Lui „Mes(s)i…a” cu ancăr (Gică Pantelie), sialoreea deja îi lustruia tacâmurile, avea de ciugulit, de…au venit plini de „mălai” Țăranii Brigadierului!
Nu-și spuneau nimic! Căutătura grăia!
Gică asigura zona cu cei 2 pilangii scottish terrieri Black & White, înfierbânta cărbunii din saună, delega vinul din cramă, dizolva gheața în bazin și frapieră, inversa Bălceștii cu Benjaminii, colecta blugi Sonetti (pentru ei „Straight Flush”, pentru EL, Royalul, Jordache), rafina în viziuni și interese crea(turi)ții à la Dora Maar (…înainte de „postsincron” le detartra cu…Chiclets) fragile în ideologii galante culpabile în recunoașterea constelației de pe…Muntele Rushmore!
2. Evită „Defrey-ul” din resturi plictisitoare, ca să-și păstreze continuu…măiestria de mizantrop, din cauza „sit out-ului” în proiecte „Monster Draw” care nu-i deschid apetitul pentru „raise”, dar și a părului neclar, descurajat…înspicat și deranjat prin…degajare de…Zoran Simović, care’l face să nu mai ofere ezoterismul Lui distinctiv, la Casa Lui de Licitații „River Flush”, cu acareturi de argint „heads-up UTG”, cu peisaje „racetrack” tăinuite cu „felt” roșu și încadrate în rame „rail”.
„Deschidea” cu o prezență îngrozitor de sobră, stilată chiar fatală, impunea decât respecta, strateg riguros decât combatant energic, grație inteligenței, știa că popularitatea nu-i garantează succesul.
Carismatic și subtil avea monopol asupra echipei, coechipier fidel al nuanțelor, opina că rezultatele i se datorează și astfel provoca tensiuni, chiar dușmănii, contestația în anulare o introducea…Lunea când îi pedepsea pe „puciști” judecându-i în „Comisia de Omenie”, revizuirea pronunțându-se la…Casierie!
3. Recognoscibil după : „caii” struniți în galele riscante, amestecul „premium” dintre stil, aroganță și eleganță cu finisaje „bie” ready to wear si aliaje slim fit „no break” tăioase, seci, dar călite de patimi mântuitoare care să-l dezrobească de asemuirea de care era învinuit după afundarea în „Full House Ties-ului” Târgului haramin de pe…Jiu!
Își încarcă solitudinea cu fidela și severa Lui rigiditate numită mâhnire, de care nu se îndepărtează, instalând-o nefiresc în suflet, mărturisindu-i credință, amăgindu-se și cu alte „realități” de ale Sale intitulate : orgoliu, invalidare, nerecunoștință, nebănuind că de fapt formează, întreține și irită inversiunea Sa proprie (precum solistul Sorinaccio vs virtuosul instrumentist BistrețBălaiu’), în confruntarea hermeneutică cu competitorul Gorun din Strehaia, într-un concurs în care Gloria îi aparține Lui…Rafinatului, iar celuilalt, aparent mai înzestrat, Productivitatea…Impetuosului!
Totuși, amândoi mireni în competiția cu episcopul cu mitra celor 2 „cârje” arhierești prin care învingea gravitația Tainei (efebul Dudu, suspendat în neant de…Marina), ecteniile fiind rostite de 2 Diaconi, unul care știa prea multe, răvășitul versatil Mopsu’, celălalt, armoniosul cu valoare estetică și eficiență, abilul…Nașu’!
Trăsare rar și doar cât să-și modifice echilibrul, dar atunci îi este suficient să înțeleagă că nu este un comunicator care să-și descrie cariera aparținătoare unui stil, statut și exprimare împletite în complimente aduse abordărilor imposibile chiar înșelătoare, dar care este însă ajutat în expunere, de fondul care schimbă culoarea și numărul…Tabelei!
4. Puțini răzbesc și-n profesie și-n viață!
Profesia se execută aplicat cu o permanentă precauție față de grup si interese și trebuie recalibrată constant!
Viața se trăiește în funcție de resurse, înzestrare, afectiv și tutorial.
Lui, nu i-a fost ușor!
Pragmatic sentimental ratează însă, în conversii binare!
Lasă, Doamne, nu mă bate
C-am iubit două surate,
Două veri le-am tot iubit
Și tot nu m-am…Spovedit!
Se anunța ca un „rest limit” blocat de prejudecățile juveților plini de clișee față de „pioșii” care venerau…Omaha!
Având reguli proprii, EL le lua potul, iar ei îngrijorați de „laba Lui sălbatică” i-au dat „check” înainte de „pre flop” și l-au transformat într-un „Nutting centennial” marginalizat, dezasamblat și abandonat, însă recuperat rapid de „ebenistul” Hala (Magistrul, artizan al curajului și al disciplinei, cu o colosală contribuție la…Arcadia…Steaua ’86) recunoscând în EL o mână sigură de „Texas hold’em” și jucând la „all-in” cu o altă „carabă cu har” Gică Iamandi, făcând cel mai de succes „brelan” din istoria lui ScorniCity.
Adaptabil, a început ca opțiune glisantă a lui Hala (apoi din ’83 preluat de „The Sfinx… of Sin”, EL devine consola cu tot cu plintă, fixată pentru nea Emi)!
Când era în „chasing” Armeanu’ juca la distrugere adăugând 2 „Premium Pairs” Mar(ian)a Popescu și Grecu’ Eftimie.
The Button era Barză (Anghel Ion) care stabilea „blinds-urile”!
The Bankroller era vanitosul D.D., reformatorul emoțiilor în competiții, revizorul oportunităților valorificate în achiziții elegante și perpetue!
Bambino a început ca „floor man-ul” lui Hala, și, deși dezvăluia „call-ul” îl tolerau, Duminica, Papagalu’ era cel mai bun „PitBoss” (imens, peste Limbă, Ando, Stoenescu, Limoniu, Didi, Culae, Ață, Florea, Pojoni, SandyNiky, doar Fane Sameș îl însoțea la „intervenții)!
Cocoșatu’ mai dădea și gherle, dar acolo avea bonus, 2 „bețe” de la…Armeanu’!
Hala, pungaș, dar și negustor cu blat invers, avea obligații și fete multe, care trebuiau iubite și mai ales întreținuțe!
Este adevărat, izbânzile Unității au fost mai importante decât gradul Lui în Companie, dar reușitele Lui, au fost mai fine decât realizările Plutonului!
V. İ(ctor). P. – Încredere, İntegritate, Rigurozitate, Loialitate, Abilitate, Demnitate, Rafinament = The Renaissance Man!
Arena a fost Scena L(ui)or, iar dacă Duka i-a adus faimă (…și suferință), ceilalți i-au dat : Stângă’ alonjă (…și speranță), Moțăței forță (… și cutezanță), Bambino siguranță (…și intransigență), Mile eleganță (…și năzuință), İlie polivalență, Tony străduință, Doru viață (…și disciplină), Loți clasă (…și manieră), Fane Marinaru’ emfază, Lucică rezistență, Gabi perseverență (…și inițiativă), Miți formă (…și satiră), Pistolul insistență, Lăcă patimă (…și anvergură), Șarpele Marin iscusință, Sensei exigență (…și știință), Senatorul influență (…și credință), nea Emi prestanță (… și clemență), Sfinxul expertiză (…și cenzură), Cuanticul Descendent eminență (…și licență), iar EL, daaa EL, EL a făcut…ARTĂ!
Modelul EL, imitativ pt. Bambino și Loți!
Sănătate și La Mulți Ani, DL. Profesor!
Doamne Ajută!
P.S.
<„A mai existat unul ca EL!
Se numea tot Pițurcă…, dar Niță I. Pițurcă! Meseriaș croitor, foarte simpatic, cu fruntea mare și ochi vii, avea impresia că e pus să ridice bolovani prea grei!
Avea însă, acest Pițurcă un glas plăcut și vorba curgătoare, un bun simț în vorbirile sale, umor sugestiv și o mare bogăție de comparații și imagini. Când Pițurcă apărea la tribună cucerea auditoriul!
Pe ce insista EL?
Să se facă o mașină care…să tipărească încontinuu…Bancnote!”>
