Mircea Albulescu – Satirul

Mima ostilitate și ticăloșie ca să pară autentic! Deși personajele interpretate păreau asemănătoare, maniera proprie artistică era total diferită. Ignoranța, egoismul, obscurantismul, pandemia, războiul ne-au determinat să-l uităm.

  • Eu, niciodată!

Cei 6 ani ne-au privat de forța, impetuozitatea, seriozitatea și măiestria Sa.Pe scenă, autentic, însă când se lăsa cortina părea incomodat de…. Oameni. Talent brut, finisat datorită dibăciei „expertei” Aura Buzescu (Victor Rebenciuc, Gina Patrichi) decent în purtare, arogant chiar violent când intrai pe „nișa” Lui numită…. Vocație. Disprețuitor, orgolios, dușmănos, vindicativ cu cei care-l deranjau (nici nu era prea greu să-l ofensezi…. declanșa, întreținea un etern „casus belli”).

Lupta pentru și în…. Rol! Nu avea mustrări, greșeli, datorii. Părea : distant, un ego supradimensionat, sfidător…. nu, nu…. era sigur pe El conștient de calitatea și valoarea Lui.

Alura de rugbist, porniri de fierar-betonist, capricii de subretă, vocea baritonală, deprinderi intenționat „nefinisate”, ascundeau „artistic” mascate : nostalgii, sensibilități, nemulțumiri ale spațiului Său intim. Ambițios, arivist, judecățile Lui poate nu erau de mare valoare, dar erau raționamente morale și de bun simț.

  • Când încercam să-l „descos” îmi răspundea tăios, răstit : A Quoi Bon!

Autoritar și în dialog, era un partener (adversar) periculos în polemici. Anii tinereții, puțin cunoscuți evitați intenționat în descrieri (avea o traumă greu detectată, în legătură cu tatăl Său) și-i falsifica în funcție de interes și interlocutor. În ciuda trecerii timpului, a reprezentat actorul modern și model.Inteligent, își impunea (dincolo de indicațiile regizorale) stilul propriu de interpretare. Nu-și dezvăluia latura personală „driblănd” subiectul abil dar în forță lăsându-mi impresia unei pseudo-transparențe egală cu minciuna.

Mircea AlbulescuSprâncenele (marcă înregistrată) erau rame impresionante a unui tablou numit….”Ochii” , ochi cu privire pătrunzătoare, agresivă care te „preveneau” că există doar 2 moduri de dialog cu D-lui :
1.Serios
2.Ironic – Amuzant.

Era controversat, secretos, îi plăceau oamenii sinceri, simpli pe care să-i domine și să se hrănească cu energia lor sănătoasă. Ambiția profesională, actoria, despre care știa că i-a fost predestinată, l-a determinat să joace neîncetat deși precum Gigi Dinică, George Constantin, Ștefan Iordache, cariera i-a monopolizat : timpul, energia…. Viața!

Mărturiile D-lui m-au determinat să cred că această „foame” de implicare profesională a fost de fapt esența vieții și din când în când avea nevoie de un brutal…. Catharsis. Riguros, rigid, câteodată „neetic” împărtășea sfaturi contradictorii colegilor de scenă și platou, urmărind în mod intenționat să monopolizeze spațiul artistic, transmițând în subconștientul acestora că nu există „gratitudine” între…. Actori. Regret că n-am reușit să-l „înduplec” cu Răzvan Oprea,(cu Pino mi-a reușit ((Pictoru’ versat comerciant știa cum să mijlocească „trampa”)) era și presat).

Motivul întâlnirilor noastre erau banale, cosmetizate de D-lui în dorințe subiective de a vizita un anumit Doctor, în probleme nepresante (problema majoră a D-lui fiind diabetul) sau întrebări neserioase despre fotbalul românesc. Adevăratul motiv (niciodată dezvăluit) era împărtășirea amintirilor și posibilitatea (…. imposibilă) de a-și reconstitui călătoria personală și profesională.

Simțeam un disconfort major când îmi răstălmăcea și îmi analiza orice frază crezând (eronat) că subversiv îl determin să mărturisească sau să lămurească fapte sau lucruri care l-ar putea dezavantaja, deconspira sau încrimina. În momentul acela se lăsa pe spatele scaunului, își îndesa mâinile în buzunarele pantalonilor (largi, bufanți) mă scruta cu privirea aia, a Lui, judiciară, și-mi cerea pe un ton ridicat explicații față de subiect sau întrebare!?

Cunoscându-l foarte bine, mă eschivam, creând o falsă neînțelegere și imediat comandam, cerându-i lui Jean, Tudorică sau lui Șușu (respectabilii patroni de la poate prima și adevarata Trattorie din București, Perche No) deja traditionala rață pe varză roșie cu mămăligă (aburind să fie…. Dragii Mei Domni, cum li se adresa Maestrul, era felul de mâncare al D-lui favorit) creând emoții impresionante unui alt „martor” care se lăsa tulburat de prezența și personalitatea D-lui, Flory…. și reluam subiectul împăciuitor al amândurora:

  • Sergiu Nicolaescu vs Mircea Veroiu : asemănari, diferențe, trăiri….

Întâlnirile erau de durată. În jurul orei 11 ne întâlneam la Perche No, pe Basarabiei, ocupam masa favorită, cea de lângă geam, serveam o cafea, la ora 14 mâncam, la 16 serveam un pahar cu vin, la 17.45 Dl. Profesor își făcea insulina, la 18 chemam taxiul (spre teatru) și la 19 Maestrul…. Triumfa!

Restaurantul Albulescu
Din păcate, nimic nu mai e…

Intelectual subtil cu nebănuite inzestrări sufletești, cu o profunzime și o pregătire culturală intensă, cu trăiri adânci, acoperea cu : figura, forma și materia din care a fost conceput, întreaga întindere care îi era destinată, pe care se instala, pe care o…. Deținea. Când își recita propriile poezii, producea un spectacol unic, simțeai că tu ascultătorul le-ai creat, că tu spectatorul făceai parte din subiectul lor, iar la final te simțeai…. Miruit!

  • Mircea Albulescu exprima : forță, autoritate, calitate…. Spirit!

Mircea Albulescu rămâne acea personalitate care dacă strălucirea-i artistică nu era atât de mult apreciată, nu l-ar fi durut foarte mult, dar dacă nu o avea …. ar fi suferit enorm.

Dumnezeu să-l odihnească pe Uriașul Ecranului și a Scenei Românești!

Autor: Vali Savadosi

URMĂREȘTE-NE PE

Articole similare

Noutati