Ce s-ar schimba dacă pădurea din spatele casei, râul în care te scăldai când erai mic sau chiar Marea Neagră ar avea drepturi pe care oamenii să le poată apăra în instanță? Este întrebarea de la care pornește o inițiativă europeană care vrea să schimbe modul în care natura este protejată prin lege. „Drepturi pentru Natură” a fost înregistrată oficial de Comisia Europeană, iar din 13 octombrie începe strângerea semnăturilor pentru susținerea demersului. În România, obiectivul este de cel puțin 80.000 de semnături într-un an.
Inițiativa Europeană „Rights for Nature: Empower Citizens to Represent and Protect Ecosystems” a fost înregistrată oficial de Comisia Europeană în iunie 2026. Demersul urmărește ca ecosistemele să fie recunoscute ca entități cu drepturi proprii, inclusiv dreptul de a exista, de a se regenera și de a-și menține ciclurile vitale.
În România, campania este susținută de Pachamama România, organizație condusă de Alexandra Postelnicu. News București a discutat cu aceasta despre originile conceptului
”Drepturile Naturii”, despre ce ar putea însemna o astfel de schimbare pentru România, dar și despre modul în care cetățenii se pot implica.
De unde a pornit ideea „Drepturilor Naturii”
Conceptul pornește din Ecuador când, în 2008, țara sud-americană a devenit primul stat din lume care a consacrat în Constituție drepturile naturii, inspirându-se inclusiv din perspectiva comunităților indigene asupra relației dintre oameni și mediul natural.
Pentru Alexandra Postelnicu, schimbarea nu înseamnă doar o modificare de limbaj juridic, ci o schimbare de paradigmă.
„Natura, de obicei, este considerată ca o resursă în legislația actuală de mediu”, spune președinta Pachamama România. În schimb, Drepturile Naturii pornesc de la ideea că ecosistemele au propriile cicluri vitale și că trebuie să existe un cadru juridic prin care acestea să poată fi protejate atunci când sunt grav afectate.
„Legislația de mediu nu vorbește de capacitatea ecosistemului de a se regenera și de a-și păstra ciclurile sale vitale”, explică Alexandra Postelnicu.
Conceptul a fost dezvoltat ulterior și în alte state. Bolivia a adoptat în 2010 o lege privind drepturile Mamei Pământ, iar în mai multe zone din lume au apărut inițiative juridice prin care natura a primit forme de recunoaștere și protecție distincte.
Ce s-ar putea schimba pentru un cetățean
Una dintre cele mai importante componente ale inițiativei europene este rolul pe care l-ar putea avea oamenii în protejarea ecosistemelor.
În prezent, un cetățean care observă degradarea unei păduri, a unui râu sau a unei alte zone naturale are la dispoziție anumite instrumente administrative și juridice, însă nu poate reprezenta direct ecosistemul ca entitate cu drepturi proprii.
Inițiatorii proiectului susțin că noul cadru legislativ ar putea schimba această situație.
„Inițiativa legislativă permite omului de rând să fie reprezentantul naturii în tribunal”, afirmă Alexandra Postelnicu.
De exemplu, un localnic care observă o defrișare într-o pădure din apropierea comunității sale ar putea, în condițiile noului cadru juridic, să acționeze ca reprezentant al ecosistemului și să solicite protejarea drepturilor acestuia. În aceeași logică, un cetățean care locuiește în apropierea unui râu și observă o degradare gravă a acestuia ar putea avea un instrument juridic suplimentar prin care să ceară intervenția autorităților.
„Este și o împuternicire a tuturor cetățenilor”, spune reprezentanta Pachamama România. Însă această împuternicire vine la pachet și cu o mai mare responsabilitate față de tot ceea ce ne înconjoară.
Când natura ajunge în instanță
Potrivit Alexandrei Postelnicu, una dintre schimbările importante pe care le-ar putea aduce recunoașterea juridică a drepturilor naturii este tocmai responsabilizarea oamenilor. În prezent, protejarea mediului este percepută adesea ca o responsabilitate a statului, a autorităților locale sau a organizațiilor de mediu.
Inițiatorii proiectului consideră însă că și cetățenii trebuie să aibă posibilitatea de a interveni atunci când un ecosistem este amenințat.
„Acum toată lumea ridică din umeri și așteaptă statul sau cine știe cine să acționeze. Prin genul acesta de legislație se schimbă cadrul cu totul. Toți devenim responsabili, dar avem și ce face”, spune Alexandra Postelnicu.
Astfel, protejarea naturii ar deveni nu doar o chestiune de responsabilitate morală, ci și una care ar putea avea consecințe juridice concrete.
România, o țară cu o biodiversitate care merită apărată
Pentru România, miza este cu atât mai importantă, susține Alexandra Postelnicu, având în vedere patrimoniul natural al țării.
Pădurile, Delta Dunării, Munții Carpați, râurile și numeroasele ecosisteme existente în România ar putea deveni exemple concrete în dezbaterea privind protejarea naturii printr-un nou mecanism juridic.
Postelnicu face o paralelă cu Ecuadorul, țară cunoscută pentru biodiversitatea sa, și spune că România are, la nivel european, un patrimoniu natural deosebit de valoros.
„Eu zic că România poate e inima Europei”, afirmă aceasta.
În opinia sa, protejarea naturii nu ar trebui privită exclusiv ca o limitare a activităților economice, ci și ca o oportunitate pentru dezvoltarea unor modele de turism, agricultură și economie sustenabile.
„Un nou vis ar fi un model de dezvoltare sustenabilă în care să punem în valoare toată bogăția țării”, spune Alexandra Postelnicu.
Delta Dunării este unul dintre exemplele invocate în acest context. În această perspectivă, natura nu ar trebui să fie privită doar ca un teritoriu asupra căruia oamenii desfășoară activități economice, ci ca un ecosistem cu care comunitățile trebuie să lucreze în echilibru.
80.000 de semnături pentru România
Inițiativa Cetățenească Europeană are nevoie de cel puțin un milion de semnături valide la nivelul Uniunii Europene, precum și de atingerea pragurilor naționale în minimum șapte state membre.
În România, pragul stabilit pentru această inițiativă este de 80.000 de semnături.
Potrivit Alexandrei Postelnicu, campania de strângere a semnăturilor va începe pe 13 octombrie 2026 și se va desfășura timp de un an.
„Avem nevoie să strângem un milion de semnături în întreaga Europă. România trebuie să strângă minimum 80.000 de semnături într-un an”, explică aceasta.
Pentru atingerea obiectivului, Pachamama România pregătește acțiuni în mai multe comunități și la diferite evenimente.
Organizația intenționează să strângă semnături inclusiv la evenimente sportive, la competiții de alergare montană și la evenimente dedicate copiilor. De asemenea, există un parteneriat cu Academia de Studii Economice din București, prin care sunt vizați studenții.
Publicul căruia i se adresează campania este unul cât mai larg: părinți, studenți, iubitori ai sportului, persoane interesate de protecția mediului și cetățeni care vor să se implice în comunitățile lor.
Educația, una dintre cele mai importante componente
Dincolo de schimbarea legislativă, reprezentanții Pachamama România vorbesc și despre necesitatea unei schimbări în modul în care oamenii percep natura.
„Să vedem natura nu ca o resursă, ca un bun de consum, ci să o vedem ca pe o ființă vie”, spune Alexandra Postelnicu.
Organizația desfășoară programe de educație și conștientizare în școli, licee și facultăți, acordând o atenție specială tinerilor.
Postelnicu povestește că a adus în România, începând din 2011, programe educaționale dezvoltate de Pachamama Alliance în Statele Unite, unde a fost voluntar pentru organizație. Programele au fost adaptate ulterior pentru România, cu un accent important pe adolescenți și tineri.
„Mi s-a părut că ei sunt cei mai deschiși și au puterea de a se adapta și acționa mult mai rapid”, explică aceasta.
Schimbarea de perspectivă ar trebui să înceapă, în opinia sa, de la lucruri simple: felul în care consumăm energie, produsele pe care le cumpărăm, cantitatea de plastic pe care o folosim sau alimentele pe care le alegem: ”Apropo de reciprocitate, este foarte important cum interacționăm unii cu ceilalți. În primul rând este respectul față de tine, respect care se referă mai ales la sănătate, ce mănânci, cum mănânci, în ce locuri mergi. Apoi este respectul pentru cei din jur și pe urmă respectul pentru natură.”
„Nu trebuie să reinventăm roata”
Alexandra Postelnicu consideră că România nu trebuie să caute neapărat modele complet noi, ci poate recupera valori tradiționale legate de relația dintre oameni și natură. Aceasta vorbește despre conceptul de „reciprocitate sacră”, întâlnit în filozofia comunităților indigene, potrivit căruia oamenii nu sunt separați de natură, ci se află într-o relație de interdependență cu aceasta.
”Trebuie cumva să ne întoarcem la filozofia dacilor, fiindcă ei cred că erau foarte aproape de natură. Strămoșii, bunicii noștri erau mult mai aproape de natură. Deci nu trebuie să reinventăm roata. Aceste valori există și la noi, dar poate sunt uitate puțin și cumva trebuie să ne întoarcem mai mult la originile noastre.”, afirmă aceasta.
Și oamenii de afaceri pot avea un rol
Inițiativa se adresează nu doar activiștilor de mediu, ci și oamenilor de afaceri.
Alexandra Postelnicu susține că tranziția către un model economic mai sustenabil nu trebuie privită exclusiv prin prisma eventualelor limitări pentru anumite industrii. În opinia sa, mediul privat poate avea un rol important în transformarea societății și în dezvoltarea unor modele economice care să țină cont de protejarea ecosistemelor.
„Ei chiar pot să ajute concret, să fie în prima linie la transformarea societății noastre”, spune aceasta.
Mesajul său este legat inclusiv de ideea de prosperitate pe termen lung și de responsabilitatea față de generațiile viitoare.
„Să fim vocea naturii”
Înainte de lansarea campaniei de strângere de semnături din octombrie, Alexandra Postelnicu transmite un mesaj care concentrează, în opinia sa, obiectivul întregului demers: „Să ascultăm natura, să ascultăm vocea naturii și, pe urmă, să ne gândim ce înseamnă reciprocitatea sacră. Și să luăm acțiune pentru natură, să fim vocea naturii și să fim mult mai activi.”
Ea vorbește și despre schimbările climatice și despre impactul pe care fenomenele extreme îl au deja asupra oamenilor și comunităților.
„Trebuie să nu fim în negare. Adică chiar trebuie să confruntăm tot ce se întâmplă și să luăm acțiune”, spune reprezentanta Pachamama România.
Pornind de la această perspectivă, important nu este să ne ignorăm problemele, ci să transformăm preocuparea într-o formă de implicare concretă.
„Să acționăm pentru viață”, conchide Alexandra Postelnicu.
Tu de ce crezi că natura ar trebui să aibă drepturi? Uite cum te poți implica
Campania europeană pentru strângerea semnăturilor va începe pe 13 octombrie 2026 și se va desfășura timp de un an.
Cei care vor să urmărească proiectul și activitățile organizate în România pot accesa RightsForNature.eu și platformele Pachamama România. Obiectivul european este de un milion de semnături, iar România trebuie să contribuie cu cel puțin 80.000.
”România trebuie să strângă minumum optzeci de mii de semnături într-un an. Asta înseamnă șapte mii de semnături pe lună.”, a precizat Alexandra Postelnicu.
Pachamama România invită la această inițiativă românii care vor să protejeze mediul natural în care trăiesc. Miza proiectului este, însă, mai largă decât strângerea unui milion de semnături. Este vorba despre o dezbatere privind modul în care societatea privește natura: ca resursă economică sau ca parte a unui sistem viu ale cărui drepturi pot fi recunoscute și apărate prin lege.
Pentru România, discuția poate avea implicații directe asupra unor teme precum protejarea pădurilor, conservarea Deltei Dunării, protejarea râurilor și tranziția către modele de dezvoltare mai sustenabile. Iar întrebarea de la care a pornit acest demers rămâne una simplă: dacă un ecosistem nu se poate reprezenta singur în fața legii, cine ar trebui să-i apere drepturile?
