Din păcate, fotbalul nu ne mai încântă, seducția se atrofiază și din cauza încrâncenării brutale cu momentele, câteodată dezgustătoare în care se dispută, devenind obsesiv-compulsiv, chiar un adaos, interludiu al demenței, unde până și aceste intervenții tehnologice inventate absurd, sunt de fapt niște fantezii grotești care omoară divertismentul, iar regretele se înmulțesc și din cauza fotbaliștilor mari care ne părăsesc (cu poveștile lor, multe dintre ele reglate convenabil sau opulent exagerate…. a se vedea grămada neglijabilă și prelucrată superficial de producțiile Podcasturilor în care auzi numai de grandoare și fericire, însă nimic de suferință și regrete, iar dacă sporadic sunt amintite, par puseuri vremelnice sau scheciuri formale, în care musafirul ațâțat de un „cumătru”, doar, în ale sportului, sau…. etc., își suflecă emfatic și tardiv bravura prin delațiuni prescrise, își „boiesc” scepticele ajunsuri în epice confruntări, în timp ce sunt ridiculizați, aparent indiferent estetic, de către ei acești doar scormonitori în zvonuri, care cu un fursec și o cafea, fără niciun efort intelectual sau profesional descoperă pizmaș, cum unii, coperți sau titluri ale ziarelor, fără majore calități zic ei, neputincioși mijlocitori de…. oha, dețin pașapoarte pentru….. Rai, iar incredibil Belodedici să nu fie pe niciun „răboj” în primii 5 „viețași”, iar șansa de a nu fi uitați a lui Liță Dumitru și a lui Ilie Balaci este că sunt, perfect argumentată, aduși mereu în atenția publicului de către Imensul Talent, poate cel mai mare?!, Danny Lupu),….Unii, din cauze naturale, alții ard intens și brusc, nu înțeleg că imaginea și prețuirea se modifică odată cu vârsta și interesul privitorilor, care în ultima perioadă abundă exagerat Arenele, perturbând spectacolul din cauza faptului că sunt : mulți, cu responsabilități neserioase, necunoscători și cu teribilism haotic!
EL…. a fost un fotbalist impresionant, dar alegând moderația – austeritatea n-a avut imagine, deci n’avea cum să fie vedetă, în admirația suporterilor sau pe placul ziariștilor.
Nemulțumit de publicitatea și sprijinul vădit față de „bulgarii” cu care era mereu în competiție (Meri Dragnea, Oneață, Custov) creea tensiuni, chiar nervozitate crezând probator, că beneficiile sunt pentru ei, iar creația este obligația Lui.
Notoriu necooperant antrenor!
Părea singurul din această breaslă, care Nu a fost : protejat de sistem, sprijinit de patroni, susținut de jucători, favorizat de presă, deslușit de spectatori.
De ce?
Moralitatea îi punea frână colaborării, înțelegerii…. cedării!
Acționa prin sclipiri și lăudabile improvizații!
Greu de „branșat” pentru că nu „deținea” vicii, nu „poseda” carismă, deci era ușor de „ghicit”.
Era complicat, emotiv, suspicios.
Avea tact, iar scenariile pe care le regiza erau montaje de succes reinventate și adaptate popasurilor, câteodată frugale „picnicuri”, transformate majoritatea în crude experiențe.
Când jocu’ nu-i ieșea se pedepsea drastic printr-o autocritică de „semănător”, iar când rezultatele nu-l avantajau era depersonalizat.
Era atractiv-bizar când câștiga, îi provoca tensiune, când pierdea îl durea fizic și-și inventa dușmani, care credea EL că-i doresc propria-i jertfă, patetice însăilări, majoritatea fictive.
Nu-i cerea jucătorului exclusivitate, n-avea concepte, criterii și nici monopol disciplinar, nu făcea nici pe pedagogul educațional – cultural (Ienei, Cosmoc, Ștefan Covaci, Cornel Dinu, Mielu Voica…), nici pe Agentul Pinkerton (Halagian, Titi Teașcă, Puiu Iordănescu, Angelo Niculescu, la spontane „sufocări” chiar…. Il Luce).
Totul se baza pe o consensuală relație, exprimare, când nu existau garanții și mai ales respect, renunța, dar nu pentru că era clasic sau tolerant ci, pentru că nu era naiv!
Captiva, deși ținuta vestimentară, viziune personală populară disprețuită degajat, (nici măcar Nelly Merola nu-i depista geneza) îi risipea bucuria prestigiului, totul dublat de o nostalgie provincială, însă păgubitoare pentru nivelul la care se afla.
Deci….!
Când te invita la masă erai…. mâncat!
O făcea 1 dată pe an întrucât :
1.Era ziua D-lui.,
2.Avea nevoie urgent de un speculant metafizic de încredere și mai ales testat în multe (psiho)analize care depășeau conceptele și fanteziile fotbalistice,
3.Îi era poftă de pește.
Deși….!
1a.Ziua D-lui. era de fapt pe 11.11 și nu pe 13.11 cum se știe,
2a.Eram „anchetat-interogat” insinuând controverse, recursuri, dar singura care îl putea „stabiliza” era generoasa Dna. Sonia, cunoscătoare avizată, pregătită, discretă, dar și rezistentă în „războiul de 50 de ani” cu Dl. Profesor,
3a.Dacă îl îndestulai precum traulerele „Galați” și Polar 5 grandioasa Hala Unirii (unde Șefă era faimoasa Mioara „Pescărița” autoritară, profesionistă, expertă în a evita și înlătura excesele nelegiuirilor „Economicului” condus de „călăii” Angheluță și securea lui, Băloiu)
și tot nu-i era de prisos.
Când venea nota de plată…. te simțeai!
În sănătatea D-voastră și a lui :
1.Uli Stein, căruia i-ați făcut discopatie lombară, deși el afirmă că drenajul de pe 23 August a fost principalul factor de risc al compresiei nervilor vertebrali, împiedicându-l să reacționeze la torpila propulsată de canonierul plecat ca artilerist din…. Tunari(Botoroaga);
2.Jakobs, de atunci atins de gonartroză, însă el insista, că nu din cauza „pomologului” din…. Valea Cireșului (Botoroaga) care l-a plantat țapăn și adânc în minutul 89′ pe parcela Volksparkstadion s-a lăsat „însămânțat”, ci din cauza cârligului plasei porții, într-un meci prin ’88- ’89??, cu niște matrozi combinatori de „iarbă”, gondolieri fictivi din Bremen;
3.Ernst Happel, solitarul și depresivul Franz, acest „Albert Finney” al scenei creată din gazon, cel mai de succes antrenor de fotbal al anilor ’70-’80, primul fotbalist european box to box (alături de maghiarul Bozsik, organizator de joc, dar și marcator în Viena tocmai asimilată de modestul desenator de vederi poștale din München, a cărui primă victimă a căzut întâiul acrobat al fotbalului european „balerinul” Matthias Sindelar, deși cercetând serios cred că a murit accidental din cauza intoxicației cu monoxid de carbon).
Știindu-l neurastenic și dependent de Hennessy și Rothmans „profesioniștii” gen Costică Anghelache (Dumnezeu să-l odihnească!), atașați „cultural” la Bonn cu branch-uri la Hamburg l-au „aprovizionat” și cu 3 lecturi din Bacovia (Amurg, Plumb și Toamna murind) care l-au adâncit total în marasm și i-au secătuit improvizația’i celebră), pe care i le-a introdus o cameristă „cablată” cu volănașe (pentru emisie) și pampoane (de recepție) cu umerii proeminenți de la numărul și mărimea „treselor”, împ(ungând)ingând „înaintarea” cu care nu dădea niciodată greș, sutienul nr. 5, folosit și ca gheridon, cu care Luni seara după cura de purificare cu saună și bazin de la fostul (încă) superb hotel Național, azi important hub financiar, mare păcat de această clădire de patrimoniu, unde „Tartor” era Păpuș(icile)arul Gică Pantelie, primul și singurul angajat al R. S. R. pe post de barman, ospătar, maseur, intermediar, valutist, codoș, contrabandist, milițian (Sănătate multă, tata Gică, toți de la F.C. Olt te pomenesc), Cornel Dinu (nu ne derutați cu plecarea definitivă Dl. Ministru pentru că este rău și greu fără D-voastră, nu ne obișnuiți!!) exersa diagonalele în cross spre „aripa” Jean Constantin, avându-i în „Comisia Tehnică” pe Toma Caragiu și Gigi Dinică, 2 vocali volanți Dănuț Spătaru și Aurică Andreescu și 3 experți în glisări pudibonde, Băieșu, Mazilu și Fănuș.
Dar….!
Avea 3 inconveniente :
1.Gică Constantin – idolul și mentorul Său, care l-a dezamăgit trimițându-l „brigadier” la momârlani („acolo unde viața se bea și moartea se uită”) să-și îmbunătățească „lucrul în echipă” cu ortacii de la vidanjori la artificieri, să facă practică social – educativă ca să cizeleze figurile patibulare (unde cel mai erudit vagonetar I.D.Sârbu, student, discipol și cel care cu prețul libertății și al creației cu care a fost hărăzit, nu și-a trădat Mentorul (L. Blaga) spunea : „despre mină, pușcărie și filozofie nu se vorbește din auzite), Gogu Tonca, Bădin, Stocker, Libardi, Ciupitu depunându-i iremediabil siliciu’n suflet, dar și cuarțul – cristal în glezne.
2.Mircea Lucescu – neincluderea în ’84 în lotul României pentru Franța, după (poate) cel mai bun sezon al Său la Dinamo.
Nu-l înțelegea pe M. L. pentru care nu există egalitate armonioasă, ci doar consecințe ale îmbinărilor – subminărilor și combinărilor – dezbinărilor, chiar cu riscul de a mutila sau falsifica ideologii fotbalistice, însă reușitele profesionale ale lui nea Mircea demonstrează că mijloacele folosite sunt sentințe legale, câștigătoare!
M. L. rămâne singurul „dresor” care nu uită, nu iartă și nu dăruiește nimic celor cărora îi tulbură propria’i „menajerie” de către ele „fiarele” necooperante sau devenite inutile : Geolgău, Țache Orac, Balaci, Gino, Țicleanu…. EL!
3.Mihai Stoichiță – un adevărat frate al Lui (chiar îi era Naș), a întruchipat toate ipostazele unei prietenii complexe și destine asemănătoare, care s-au întrepătruns ca o veritabilă osmoză s-au protejat și susținut.
Relația lor a trecut prin toate sentimentele umane, din păcate spre sfârșitul sfârșitului Lui între ei exista doar…. resemnare și uitare.
Așadar….!
Aparent excentric – dibaci era mulțumit și cu respingerile, inacceptările, pe care cu demnitate și curaj le suporta și le bloca ingenios („loggia” îi permitea) acceptând să fie învins, dar niciodată doborât!
N-a fost un tip ambițios, mai degrabă încăpățânat, dar conștient de calitățile Sale care, până la urmă, tot îl vor duce spre afirmare.
Era „curat”, educația familială și exemplul „cinstit” al mediului social din care provenea, îl modelaseră.
Tatăl, o celebritate în cartierul Rahova, deși EL juca la Jiul, câștigase Cupa României și debutase în Națională, în piață lângă uzina Vulcan era tot baiatu’ lu’ tata, cel care încărca baterii!
Mama, figură centrală (nu mișca nimeni în fața D-ei ((nici măcar soțul!)) Vava Cheran poate confirma cum manevra umbrela!!, cu Bubu Sotir martor, când pe Dinamo l-a „operat” pe viu pe EL de glaucom, dar nu cu bisturiul, ci cu un…. croșeu) dăruită până la sacrificiu ca, cei 2 băieți ai săi (fratele intelectual) să facă școală, apoi sport. Când EL s-a „licențiat”, deși era celebru, tocmai atunci a fost luat în serios de către…. Mutter Courage.
D-na. Sonia echilibrată, inteligentă, improvizație și ironie creație personală, responsabilă cu realul și moralul Familiei, era și martorul, avocatul și judecătorul permanent în desele „procese” dintre Marina (Dudu) Georgescu și Silvioara (Cornel) Dinu pentru funcția supremă de Doamnă de Onoare a lui…. Dinamo.
Prin urmare….!
EL nu era culant, când dăruia era speriat știa că riscă și credea că asta îl vulnerabilizează, filotimia n-ar fi vrut să-l facă nici mai bun nici mai frecventabil.
Nu credea în trasee accesibile, ci doar în joncțiuni convenabile!
Nu era nici concesiv, nici ostil, dar distingea clar diferențele.
În ciuda staturii și a construcției era alcătuit din emotivitate, fragilitate, orgoliu.
Se împrietenea rar și greu, iar partenerul trebuia în afară de calitățile pe care EL le impunea și accepta, era obligat să treacă și proba timpului.
Era îndărătnic, nesupus, liber!
Actor rafinat, ți-o arunca și la plesneală să vadă dacă ești pe nișă, dacă o mușcai, îți dădea block, definitiv.
Aveam 8 ani, venise de la Jiul, Dinamo după „conspirația” lui Gicu Dobrin 3-4 în Groapă, când Gâscanu’ la mijlocul terenului le-a pus „clopoței” lui Pechi și lui Procuroru’ (deși Vasile Ghiță, titular incontestabil în acel an competițional, a fost lăsat…. rezervă chiar la ultimul meci de către un Nelu Nunweiller, obișnuit cu tapajul de…. vodevil), când echipa mea de suflet Sportul Studențesc, juca în deplasare, mă duceam pe Dinamo și atunci l-am remarcat : masiv, ciolănos, crăcănat (Nicolae Dică îi seamănă și fizic și ca exprimare tehnico-tactică), cu o aparentă mincinoasă lentoare, dar cu o mare viteză de deplasare și execuție, spoitor versat în „șut” îți arunca amorsa cu „bidineaua” aia înghesuită în galenții ăia Rosprint făcuți la Pionierul, curbe perfecte, apropo de Fane Petcu și Vulpea Beldeanu, lovitura de cap indicator – proiector, sper ca Mario Agiu și Puiu Antohi să nu mă contrazică, dribling scurt cu asfixieri – răstigniri, Niki Dumitriu și Sorinaccio Cărțu pot depune mărturie.
Ne părăsise Elegantul Stângaci Aurică Rădulescu (un tren lacom, 2 blonde, niște saboți voluminoși, emoția nașterii în aceeași zi a copilului, un nenorocit de peron din Hanovra….). Nașu’ își pierduse servantul, în celălalt capăt al Bucureștilor, „modelele” Dudu, Țache, Oni, Țânțaru’, Jordaș își găsiseră „designerul”. Republicii urma să ajungă cazare pentru birjele Aleșilor, Grozăveștiul era departe, am făcut o scurtă escală la (cu Eintracht) Frankfurt la început, urmată de conexiunea definitivă cu…. Milano (Inter), caroul de roșu Dinamovist era mai elaborat și ca o consecință rezultatele erau superioare, față de magicul meu romb alb – negru (cu eternul june prim Ilie Galerie = 15 ani de studenție, toți petrecuți în Regie, sărut mâna, Nea Ilie!), O. Ionescu, Romică Chihaia, Bella Kassai, (înainte, Marele Jamy) și Frumosul Răutăcios, NAȘU’!
Și….!
La deja consacrata ciorbă de pește (mi se urâse) când „asortam” Savignon-ul Blanc cu apă…. plată (daaa), „încrucișat” din tavan ca să nu devii zbanghiu (vorba lu’ nea Fane Iordache), începeau (realele) aroganțe de meseriaș nr. 8, pe care le-am mai întâlnit și la șahistul pe metru binar (Ilie Balaci) și la avansatul în milonga (tango), însă înconjurat de profani, (chiar dacă unu’, care din 10 șuturi, 8 loveau spectatorii din rândul 15, a schimbat locul, Széchenyi tér și norocul, cu o altă unitate dar în Ghencea, fără să facă niciun efort în a se familiariza în limba cu care semna ordinele militare și statele de plată cu care câștigase „Urecheata”, bine dar nici cu regățeanul din Măgurele, legumicultorul cu 485 de răsaduri în Rózsák tere, nu-i de laudă, după 55 de ani alături de Miki Naghy și Janos Fodor să nu te cizelezi deprinzând graiul majoritarilor din echipă??), trubadurul în csárdás și szapora…..Iuliu Hajnal.
1.Dacă în ’76 accepta oferta Universității Craiova unul din cei 4 panduri din fruntea Băniei : Sorin, Ilie, Zoli, Cami se retrăgeau mai devreme la „Casa de Ajutor Reciproc, Electroputere Craiova”;
2.Dacă în ’84 M. Lucescu vedea, gândea, trăia „fotbalistic, îi îngreuna debutul lui Gică Hagi (Îl aprecia și respecta enorm) la oficialele României, chiar în Franța ’84 (se confirmă);
3.Avea 2 „beneficiarius”, „soci” între ei, din Brăila care purtau între apărătoare și tibie, un „pugio”, cu care îl avertizau să nu mai pună talpă pe genunchi sau capac pe degajare (cam făcea d’astea, de frică), unul era Tudorel Stoic(ul)a (dar Doru era plătit și pentru asta), celălalt era Limbă (avea vorbele la el, un Om formidabil, nu merita suferințele prin care a trecut, el mi-a spus-o p’asta : Vali, fotbaliștii sunt chelnerii spectatorilor!)…. Nae Tilihoi!
Domn’ Profesor cred că ne-a luat lumea de proști?!
Nu, nu Vali, proști de…. Buni!
În consecință….!
Acum, când EL a plecat…. sper ca între Ioana și Cătălin să nu intervină…. 2 martori și un notar, iar Dnei. Sonia îi doresc sănătate și încredere.
Prin urmare….!
Didi Prodan a plecat primul, brusc și mâhnit.
Dl. Profesor Dan Firițeanu, nemulțumit, retras, a ales să-și ascundă cuviincios „absența”.
L-a urmat, ca o consecință a bolii, „săvârșirea” Lui în septembrie.
Am mai rămas eu și Belo, care la rândul nostru ne îndreptăm către Ei, la început, poate, cu pași…. Mici!
Cine îl înțelegea pe celălalt?
Eu, în admirația Mentorului!
Belo, Respectându-l pe cel de odinioară!
EL, umbra Consacratului!
Chiar dacă….!
Egoman tipicar și precaut era atent cu integritatea D-lui., de aceea am fost foarte surprins de rapiditatea cu care avansa boala și mai ales calvarul în care zăcea, bănuind suprapunerea cu un factor extern…. constrâns.
Datorită altruismului discretului și decentului filantrop, Nicolae Badea (Sănătate Dle. Președinte!) acest Mecena, amfitrion, susținător civilizat și prudent al sportului, a făcut ca despărțirea de EL să fie compatibilă cu valoarea Lui.
Respect și apreciere și „Tatălui” fotbalului dinamovist, Cristi Borcea.
La ultima întâlnire cu D-lui. ne zâmbeam, dar din motive diferite : eu dezechilibrat emoțional, Maestrul inconștient, fără dorințe sau intenții, nu trăia suferința durerii.
Deși, nu mai putea fi evaluat, totuși în continuare merita să fie observat, încă îi mai rămăsese o ramășiță semeață în EL ca o revoltă, un fel de gaj, ca o justificată ipotecă : Da, sunt …. Gigi Mulțescu!
Dumnezeu să-l ierte!
Dumnezeu să-l odihnească în Pace pe Dl. Profesor!
Autor: Vali Savadosi
