Nicoleta Pauliuc (PNL): Statul român trebuie să aloce fonduri mai bine ţintite pentru un mix de analize de prevenţie dedicate femeilor

0
324
Foto: Facebook / Nicoleta Pauliuc

Senatoarea Nicoleta Pauliuc (PNL) a declarat la Dezbaterea cu tema: „Inițiativa pentru sănătatea femeii” că statul român trebuie să aloce fonduri mai bine ţintite pentru un mix de analize de prevenţie dedicate femeilor.

”Din postura mea de preşedintă a Organizaţiei Femeilor Liberale, eu consider că statul român trebuie să aloce fonduri mai bine ţintite pentru un mix de analize de prevenţie dedicate femeilor. Am văzut că există clinici şi laboratoare private care au construit astfel de pachete de analiză şi nu văd nimic în neregulă prin a le oferi fie în sistemul de stat, fie într-o formulă de decontare către sistemul privat.

Logica este simplă: dacă vrem inclusiv o economie performantă, trebuie să ne îngrijim inclusiv de sănătatea celor care sunt membri activi ai cetăţii”, a declarat senatoarea în cadrul evenimentului.

Redăm integral intervenția senatoarei Nicoleta Pauliuc:

”Vreau să îmi exprim recunoştinţa tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment şi invitaţilor care au dat curs acestei dezbateri. Dialogul argumentat în care diverse părţi ale societăţii sunt se adună la un loc au şanse mai mari să genereze consens şi, implicit, progres. În Parlament, pe culoare, mai aud câteodată că mi se spune “doamna cu cancerul”, pentru că am promovat destul de multe proiecte legislative pe această zonă. Vreau să ştiţi că mai toate au fost rodul unor astfel de discuţii precum cea pe care urmează să o purtăm astfel. Şi tot din experienţă vă spun că politicile publice care se nasc astfel au mai mare şansă de a produce o schimbare pozitivă în vieţile unor cetăţeni decât ideile zămislite prin birouri izolate.

Întâlnirea de astăzi mi se pare utilă din două perspective:

Pe de o parte, este un semn bun că nu abandonăm lupta în condiţiile evidentului blocaj când vine vorba de implementarea Planului naţional pentru prevenirea şi combaterea cancerului. În urmă cu două zile, la Parlament chiar am avut o dezbatere pe această temă în care ideea centrală era tocmai faptul că pierdem timp şi că perspectiva anului 2024 nu este deloc grozavă.

Pe de altă parte, mi se pare foarte importantă o dezbatere ţintită pe problemele sănătăţii femeilor şi îndeosebi pe partea de cancere prevalente pentru doamne. Ideea de bază fiind că această minimă segmentare este absolut necesară pentru instrumentalizarea unor programe ţintite.

Vreau să vă spun că, săptămâna trecută, în perioada 15 – 17 noiembrie, am fost la Bruxelles la European Cancer Summit 2023 organizat European Cancer Organisation.

Au fost miniştri ai sănătăţii, comisarul  european Stella Kyriakides, multe ONG-uri, dar şi mulţi cercetători de top. Cu această ocazie, s-a adoptat un document numit “Manifestul european al cancerului pentru 2024. Vremea accelerării: împreună împotriva cancerului”. În cadrul materialului programatic, s-au stabilit câteva direcţii de acţiune punctuale în ceea ce priveşte sănătatea femeii:

  • Eliminarea cancerelor prevenibile prin vaccinare. Evident, punctul focal a fost reprezentat de cancerul de col uterin prevenibil prin vaccinul anti-HPV. Iar, în ciuda eforturilor absolut remarcabile ale Fundaţiei Renaşterea, România stă foarte prost la acest capitol. În România, anual, peste 1.500 de femei mor ca urmare a cancerului de col uterin și aproape 3.400 sunt diagnosticate cu această boală. Incidența este de 2,5 ori mai mare decât media UE-27, iar rata mortalității de peste patru ori mai mare. Situația vaccinării împotriva HPV a fost una îngrijorătoare în ultimii ani, cu o rată scăzută de vaccinare și un număr ridicat de cazuri de cancer de col uterin.
    • Vreau să vă spun că, la nivel european, sunt vaccinaţi tot mai mult şi băieţii tineri împotriva virusului HPV. În România, o astfel de discuţie pare deja tabu.
    • După isteria din perioada pandemiei, vedem efectele faptului că narativul anti-vaccinist a câştigat teren şi că statul s-a dovedit relativ impotent în a combate tot felul de conspiraţii. Din păcate, sunt convinsă că efectele pe termen lung vor fi încă şi mai tulburătoare.
  • Prevenţia şi diagnosticul timpuriu pentru cancerul de sân. Sunt cifre care se confirmă în România: avem o prevalenţă mare a diagnosticelor de cancer de sân în mediul urban, mai ales în zona de venituri medii şi peste medie, dar o prevalenţă neglijabilă la femeile cu venituri mici şi foarte mici din rural. Asta pentru că aceste doamne nu sunt educate şi încurajate să facă mamografii periodice. Este o procedură de screening simplă şi necostisitoare pe care nu pot să înţeleg de ce nu o putem generaliza.
    • Datele Institutului Naţional de Sănătate Publică aferente anului 2020 ne arată că au fost înregistrate 3.478 decese prin tumora malignă a sânului la femei reprezentând o rată de mortalitate de 30,7 la un milion de femei femei. Decesele prin tumora malignă a sânului la femei în anul 2020, au o pondere de 7% din numărul total de decese prin tumori (49.769) și 1,2% din numărul total de decese (297.345).
  • Asigurarea că toate inegalitățile de gen sunt luate în considerare și că lucrările în acest domeniu nu sunt vizualizate ca fiind o soluţie mutual exclusivă pentru bărbaţi sau femei. Acest element este important pentru că, de multe ori, ne aflăm în faţa unor situaţii în care diagnosticul se pune facil pe criterii de gen, cunoscută fiind prevalenţa crescută a unor tipuri de cancer.

Am vrut să punctez aceste câteva aspecte când vine vorba de oncologie pentru femei din raţiunea simplă că nu există un branşament real al activităţii instituţiilor de la Bucureşti cu ce se întâmplă la nivel european. Zici că suntem izolaţi pe o insulă în Pacific şi aşteptăm să treacă vreun avion care să ne remarce şi pe noi.

Evident, problema sănătăţii femeii este spinoasă şi depăşeşte cu mult sfera oncologiei.

Ca dovadă, deşi speranţa de viaţă a doamnelor este de 82,9 ani în România, speranţa de viaţă sănătoasă este de doar 60,5 ani. Acest clivaj – unul dintre cele mai mari de la nivelul Uniunii Europene – ne arată deopotrivă lipsa unor politici publice sectoriale destinate femeilor (semn că epoca patriarhatului nu s-a încheiat pe deplin), dar şi carenţe în actul de educaţie dacă ne gândim că multe probleme de sănătate sunt adesea circumscrise sferei ginecologiei. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că inechităţile economice generează inechităţi în starea de sănătate. O analiză din 2020 a Fundaţiei Friedrich-Ebert-Stiftung România, ne arată că există un decalaj semnificativ între  ponderea bărbaților și femeilor care declară că au o stare de sănătate rea și foarte rea: 5,4% pentru bărbaţi şi 9% pentru femei.

Sigur că, strict în ce privește datele despre starea de sănătate, trebuie să ținem cont și de diferențele de vârstă între populația de femei și cea de bărbați. Pentru că femeile tind să trăiască mai mult și pentru că problemele de sănătate se agravează cu vârsta, o parte din diferența dintre sexe privitoare la starea de sănătate se datorează, de fapt, acestor diferențe de vârstă.

Statul român trebuie să aloce fonduri mai bine ţintite pentru un mix de analize de prevenţie dedicate femeilor

Din postura mea de preşedintă a Organizaţiei Femeilor Liberale, eu consider că statul român trebuie să aloce fonduri mai bine ţintite pentru un mix de analize de prevenţie dedicate femeilor. Am văzut că există clinici şi laboratoare private care au construit astfel de pachete de analiză şi nu văd nimic în neregulă prin a le oferi fie în sistemul de stat, fie într-o formulă de decontare către sistemul privat.

Logica este simplă: dacă vrem inclusiv o economie performantă, trebuie să ne îngrijim inclusiv de sănătatea celor care sunt membri activi ai cetăţii. Nu e pomanageală, ci interesul de a face economii (prevenţia fiind clar mai ieftină clar mai ieftină decât tratamentul) şi o grijă pentru a avea oameni productivi.

Ceea ce aş susţine oricând la nivel minimal:

Pentru că în sală se află reprezentanţi ai societăţii civile, aş spune două lucruri:

  • Munca pe care o faceţi dumneavoastră este inspiraţională, dar nu poate suplini ce nu face statul. De aceea, vă încurajez să fiţi mai agresivi în raport cu instituţiile relevante. Anul acesta, se cheltuie 18,6 miliarde de euro pentru sănătatea românilor (aproximativ 6% din PIB) şi nu se vede acest lucru. Vorbim de o sumă colosală.
  • Sursa răului este băltirea – ideea că progresul se poate face doar incremental, puţin câte puţin. De asta încearcă în permanenţă să ne convingă funcţionărimea. Or, noi avem nevoie de un salt calitativ, de o ardere a etapelor.

Concluzia pe care aş trage-o la acest moment este că atunci când vorbim de problema inechităţii de gen, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe această chestiune a sănătăţii doamnelor.

Ştiu că nu este atât de ofertantă poate mediatic precum este, spre exemplu, discrepanţa în reprezentarea politică (o temă la fel de validă), dar cred că dezbaterea despre sănătate ar putea să genereze interes în acele pături sociale unde femeile sunt într-o stare de precaritate sau de vulnerabilitate accentuată.

Sigur că ne dorim poveşti inspiraţionale – şi este foarte bine atunci când le avem – dar este necesar să facem şi această muncă de identificare a unor probleme punctuale mărunte şi poate mundane cărora să le răspundem”, a declarat ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.