Fostul secretar de stat în Ministerul Sănătăţii Monica Althamer, director de program în cadrul Fundaţiei Metropolis, relatează cazul unei femei însărcinate care a aflat, în săptămâna a 12-a, despre o malformaţie minoră, pentru care există tratament. Părinţii au cerut informaţii şi au ales să facă tratamentul necesar la Spitalul Filantropia din Bucureşti. Ajunşi la unitatea medicală, însă, au avut parte de tratament degradant, nu li s-au oferit informaţii şi, în plus, li s-a recomandat să aştepte, deşi un medic german a transmis că procedura este de făcut urgent. Când au cerut eliberarea de documente care să le permită să facă tratamentul gratuit în străinătate au fost, de asemenea, refuzaţi. De Paştele catolic, oamenii au ajuns în Germania, iar procedura a fost făcută a doua zi de către un specialist german, care vorbeşte despre ”o consiliere extrem de slabă” făcută în România.
Fostul secretar de stat în Ministerul Sănătăţii Monica Althamer, director de program în cadrul Fundaţiei Metropolis, relatează, într-o postare pe Facebook, cazul unei femei, însărcinată, care a aflat în timpul unui consult despre o malformaţie minoră, pentru care există tratament.
”Povestea Larisei începe la 12 săptămâni de sarcină, când medicul ginecolog observă o vezică urinară mărită şi recomandă un consult de medicină materno-fetală. Megavezica se tratează intrauterin prin montarea unui shunt vezico-amniotic de către un ginecolog supraspecializat. Fără intervenţie, presiunea din vezică distruge progresiv rinichii. În paralel, scade lichidul amniotic, esenţial pentru dezvoltarea plămânilor. Experţii europeni recomandă ca intervenţia să se facă între 11-16 săptămâni de sarcină”, explică Monica Althamer.
Potrivit acesteia, familia a contactat un navigator de pacienţi, pentru a afla ce drepturi legale au şi pentru informaţii privind centrele de referinţă din România în care s-ar putea face această procedură.
”În paralel sunt îndrumaţi spre unul din pionierii acestei proceduri, profesorul german Thomas Kohl, şeful Centrului de Chirurgie Fetală şi Terapie Minim Invazivă (DZFT), University Medical Center Mannheim. Profesorul Kohl a insistat că nu mai e timp de pierdut, că shuntul trebuie montat urgent. Părinţii decid să încerce mai întâi în ţara lor. Îşi lasă copiii de 2 şi 4 ani acasă şi pleacă în toiul nopţii spre Spitalul Filantropia din Bucureşti, în speranţa că intervenţia poate fi făcută la timp. Ajunşi aici, se ciocnesc de o realitate greu de descris”, povesteşte Monica Althamer.
Ea afirmă că tăticul este scos afară de portar, deşi în sala de aşteptare erau multe alte paciente însoţite de partenerii lor. Mamei i se solicită să îşi lase telefonul şi obiectele personale într-o altă încăpere, să nu cumva să înregistreze consultul.
”În jurul ei se strâng peste 10 persoane. Fiecare îşi dă cu părerea. Cineva spune că piciorul pare strâmb, altcineva că nu îşi mişcă bine degetele. Nu contează ce simte mama. I se spune că montarea unui şunt, peste două săptămâni, este condiţionată de efectuarea unei alte proceduri invazive — amniocenteza — pentru a exclude anomalii genetice. Refuză procedura invazivă care ar întârzia mult procedura salvatoare (…) Cere informaţii concrete – cine este medicul care a mai montat astfel de shunturi, ce experienţă are, care sunt şansele reale, la ce vârstă de sarcină s-au făcut intervenţiile anterioare, ce tip de shunt se foloseşte. Nu primeşte răspunsuri. Consideră că bebeluşul ei, de nici 150 de grame, are dreptul la o şansă reală la viaţă. Necondiţionat”, relatează fostul secretar de stat.
Monica Althamer explică faptul că pacienta solicită raport pentru Formularul S2, care permite primirea de tratament într-un alt stat UE, atunci când acesta nu poate fi oferit la timp în ţară.
”Nu primeşte scrisoare medicală. Primeşte un raport de cinci rânduri referitor la ecografia efectuată. În ciuda discuţiilor halucinante, înspăimântătoare, raportul menţionează doar megavezica, fără alte anomalii. Este Joia Mare în Germania, ora 13. După o noapte nedormită, în maşină, mai sunt 8 ore de condus până acasă. Trebuie să confirme urgent internarea în Germania şi să plătească 13.000€. Ceva ce nu trebuia să plătească ei, pentru că au drepturi… Îşi iau cei doi copii şi pleacă spre Germania. Ajung în ziua de Paşte catolic. Se internează în regim de urgenţă. Profesorul Kohl o sună pentru a o încuraja. A doua zi shuntul este montat cu succes, în timp ce toată lumea aşteaptă, cu încordare. Trece cu bine prima şi cea mai grea noapte pentru bebeluş”, continuă relatarea.
Monica Althamer povesteşte, de asemenea, că a fost sunată de către directorul medical al Spitalului Filantropia, deranjat de o sesizare făcută de pacientă după consultul halucinant.
”Acuză că pacienta ar fi înregistrat discuţiile din spital, că străinii ,«fac experimente, probabil» şi încalcă «protocoale internaţionale». Repetă că pacienta a fost «consiliată prost» de o rezidentă care zice că e şi «navigator, sau aşa ceva». Profesorul Kohl este şocat şi dezamăgit de situaţia traumatizantă prin care a trecut Larisa într-un centru de referinţă din România, de riscurile la care a fost supusă”, a mai transmis directorul de program în cadrul Fundaţiei Metropolis.
Althamer distribuie, de asemenea, mesajul postat pe Instagram de către medicul german: ”Niciun drum nu e prea lung! În ultimul moment, o viitoare mamă din România a ajuns la noi (…) O consiliere extrem de slabă, mai ales că rezultatele tratamentelor noastre pentru această afecţiune sunt publice şi disponibile gratuit în PubMed, cea mai utilizată bază de date medicală din lume. Cu toate acestea, gravida a avut noroc în ghinionul ei: a întâlnit o doctoriţă care mă cunoştea încă de când era studentă. Am montat un mic stent în vezica fătului, care ajunsese deja cât capul lui. Dacă stentul rămâne bine poziţionat, vasele ombilicale sunt deschise şi există suficient lichid amniotic, evoluţia este favorabilă. Acum se întoarce acasă. Îi dorim drum bun şi tot ce e mai bine.”
sursa: news.ro
