De ce am ales această zi? Ieri O. I. M. a „venit”, ar fi împlinit 80 de ani, mâine S. N. a „plecat”, 9 ani de când ne-a părăsit.
1. Ovidiu Iuliu Moldovan a creat diferența de interpretare, trăire scenică nemaivăzută la niciun actor român.
Mama lui, o femeie hotărâtă și o soție chinuită de pierderea prematură si tragică a soțului ei în perioada dramatică (horthystă) a Ardealului și-a petrecut întreaga viață (împreună cu Ovidiu) încercând să obțină recunoașterea adevărului în cazul asasinării soțului.
La O. I. M. se simțea și se vedea metoda personală a reprezentației sale teatrale și cinematografice – un rol memorabil, Alimandru în filmul lui M. Veroiu „Semnul Șarpelui”, cu Poldi Bălănuță și cu un Ion Vâlcu (imens, discret) într-o înfățișare artistică memorabilă.
Refuză anumite „sugestii” regizorale, încât pare conflictual. Total fals, de fapt nu-i conveneau anumite replici, răspunsuri sau interpretarea…. impusă.Pretențios cu „invitațiile” cinematografice ar fi putut ajunge un și mai mare actor dacă ar fi acceptat mai multe roluri.
Durerea traumatizantă din copilărie a pierderii tatălui întreținută ( totuși exagerat ) de mama sa l-a determinat să se sprijine, din păcate, pe anumite „derivate și compuși” crezând ( de fapt era conștient că nu era așa, doar un…. debușeu ) că această metodă de „recuperare” îl va ajuta să se refacă și să-l susțină. Aceasta a contribuit la „navigarea când cu pânze când cu aburi” să-i șubrezească sănătatea și aspectul fizic, deteriorăndu-se din cauza acestei lente…. sinucideri.
Nevindecat emoțional, într-o cădere fizică agonizantă, amărăciunea prilejuită și de pierderea mamei l-a determinat să continuie comportamentul autodistructiv care îi va afecta sănătatea.
Ni-l vom aduce aminte pe Actorul și Omul sigur pe El, flexibil, indulgent, organizat, competent, darnic, intens, în ciuda neajunsurilor : nesăbuit, încăpățânat, hipersensibil, temător, depresiv, vulnerabil, instabil.
2. A studiat și a lucrat la început în obscure laboratoare și centre de proiectare doar ca să-și desăvârșească cunoștințele regizorale și de proiecție.Sergiu Nicolaescu a devenit în timp o „lovitură” culturală, artistică și comercială.
Regizor de succes, a fost pionierul aspectelor vizuale delicate. Personajele filmelor sale au fost alese cu atenție „deservindu-le” aparițiile. Filmele sale au fost sau adaptări ale unor proze naționale sau compilații între ficțiunile și povestirile unor scenariști celebrii precum Titus Popovici, în căutarea Eroului războinic sacrificator.
A continuat să ocupe roluri principale în majoritatea filmelor sale datorită prezenței fizice de neegalat, vocii baritonale (întrebându-l de F. Piersic mi-a confirmat că, din cauza vocii slabe?!?! nu l-a cooptat în mai multe filme) și plăcerii maladive de a juca seducători impertinenți, sfidători, imorali, care sfârșesc agonizant în complicitate cu…. adulterina.
Om al tuturor Perioadelor și al Sistemelor „a valsat” elegant și profitabil, însă fiindu-i frică să abordeze probleme sociale sau politice, știind că v-a pierde privilegiile de care s-a bucurat ( multe pe bună dreptate pe merit ) indiferent de…. Epoci!
Filmele i-au fost precum un apendice, ii erau folositoare doar cât isi urma interesul personal,profesional dar și să-i deblocheze psihicul egoist, individualist….
Alături de Dichi, Piersic, Nuțu, Iura era considerat unul dintre cei mai frumoși actori ( dacă nu primul, sigur cel mai frumos Mascul ) al cinematografiei române. Elena Ceaușescu se spune că a avut „un anumit tip de relație cu Beau Serge” d-asta V. A.
Stănculescu i-a luat „locul”, arătau asemănător. Rămâne Artistul libertin, lacom, nestatornic.
Întrebându-l de ce a avut și a ales această viață neașezată mi-a răspuns : Dragă Vali mi-au plăcut Caii si Călăria și de acolo am rămas cu : „Încalecă și f–e, descalecă și du-te” !
Din nefericire, spre „încheiere” a fost…. înșeuat și priponit chiar El însuși ( nu-i mai trebuia era tardiv, neserios ) și spre „consumare” ( chiar aproape de sfârșitul Lui, în ultimul Său Noiembrie la Parlament ) la canapelele Verzi, i-am „sugerat” ( da, îmi permitea Maestrul care mă poftea zilnic la Bufet, „omenindu-mă” cu…. permanentele fourstafide, spre amuzamentul lui Jeni ) că s-ar putea să fie ultimul „joc periculos” al Dumnealui, deoarece bărbații puternici și în vârstă nu trebuie să se „asorteze” cu femeile foarte tinere deoarece spre sfârșit vor fi părăsiți, desconsiderați, umiliți de aceste ingenue frivole complotiste declarându-i caraghioși neputincioși, iar Ei, da Ei, nu vor suferii că au fost trădați, batjocoriți…. Furați, ci pentru că au fost înlocuiți cu eternele „supape funcționale” ale…. dezacordului matrimonial : șoferi, barmani-ospătari, gestionari frauduloși etc., iar Ele, da Ele, la început toate sunt „hazlii”, încep cu mici „tumbe”, încet, încet flick – flack-uri și apoi sfârșesc într-o continuă…. depresie postnatală, care se vindecă „musai ” cu : spațiu, sală, defăimare cu vânzătoarele, socializări cu tinichigii, apoi din ce în ce mai „sprintene” cu seducători săraci, cu ocupații…. penale care în afară de : aspect, vorbe și timp nu pot crea decât…. Confuzie!
În ciuda complexității filmor sale, le făcea cu ușurință datorită concentrării, seriozității, planul filmului deja întipărit în memorie și a rezistenței fizice, spre deosebire de actorii și echipa de filmare care erau foarte consumați, solicitați.
- A fost Răsfățatul perioadei ’70-‘ 80, filmele variate, cam aglomerate, unele ( ultimele ) dintre ele neobișnuit de slabe ( ultimul Lui film adevărat a fost Oglinda ) cu prim-planuri penibile, dialoguri eșuănd în ridicol, melodrame jenante.
Îl revăd masiv, impunător, cu mâini tonifiate cu palme late de matelot ( precum sculptura „Marinarului” a lui M. Ștefănescu de pe faleza enigmaticei și cosmopolitei Brăile ) purtate relaxat în buzunarele costumelor impecabil – clasic – elegant ( era un mod indirect de a transmite că nu dorește să strângă mâna…. da, nu obișnuia ) venea dinspre Senat spre Cameră și în dreptul lui I. C. Brătianu mă observa își continua drumul invitându-mă cu zâmbetul Său plin de înțelesuri la o șuetă despre…. realitate!
Eu, hipnotizat de Măreția Sa repetam obsesiv, precum lui Jean Constantin la moartea lui Dan Spătaru că-i mulțumesc pentru că mi-a bucurat copilăria, mi-a înfrumusețat tinerețea, mi-a îmbogățit maturitatea.
În dialogurile cu Dumnealui comparam și-mi expuneam punctul de vedere sincer, aplicat, documentat, argumentat. Mereu exploda: de unde știi atâtea despre mine, Dom’le? Chiar mi-a plăcut Olteanu’ ăsta cilibiu, becher, belaliu!
- Cei doi armăsari, Sur și Murg din Nemuritorii l-au făcut…. Nemuritor! ( A iubit foarte mult acest film, în primele 3, mi-a confirmat )
Aproape toate filmele Lui au fost realizate cu sprijinul Armatei, dându-le un caracter naționalist dar și trimițând spre piste false…. adevărul istoric.
Era detestat de colegii de breaslă, din cauza prestigiului, reputației privilegiate, susținute și tolerate ( era și serios invidiat și urât de actorii pe care voit nu-i folosea, Victor Rebengiuc îl ura din toată ființa sa (( deși a pierdut enorm și el din cauza pozițiilor politice ambigue, agresive, exprimate haotic )) d’asta nici nu-l solicita. Cred că invidia era reciprocă și mai ales simpatiile politice diametral opuse i-au despărțit ) dar nu-l interesa atâta timp cât avea aprecierea publicului și mai ales a…. Conducerii!
Când era înfruntat devenea forțat politicos părăsind conflictul laș, revanșard pornea represalii crunte împotriva „inamicilor” colegilor de breaslă și caselor de producție.
Mircea Drăgan, Geo Saizescu și Iulian Mihu l-au și i-au simțit puterea și răzbunarea de aceea s-au purtat politicos, chiar servili cu El ca să-i intre în voie și să-și poată face și ei treaba.
Avea ochi la actori și un simț dezvoltat al compoziției, filmele Lui au fost populare și cu succes la public ( avea pelicula de filmare cea mai „profesionistă” ) pretindea că sunt cele mai bune ( sic ), includea, imagini, scene, replici nepotrivite cu subiectul spre nemulțumirea colaboratorilor, toți dorind însă să-și „facă mâna” cu El majoritatea depinzând de privilegiile materiale de care dispunea.
Eșua în discursuri eroice, majoritatea lipsite de anvergură.N-avea stil și amprentă personală, se inspira mult și își atribuia subiecte și personaje!Era un singuratic și iubea solitudinea.
Jimmy Besoiu mărturisea că S. N. nu-și serba ziua de naștere și nici nu participa la a altora!Sărbătorile religioase și le petrecea acasă, singur.
Sergiu Nicolaescu a simbolizat: hotărârea, inițiativa,puterea, era decis, convingător, inteligent, arătos, mândru, impozant, îi plăceau sportul si relațiile sentimentale de scurtă durată cu femei superbe (majoritatea încă trăiesc) din respect și considerație nu îndrăznesc să le amintesc, în ciuda poziției și esteticului Său îl părăseau rapid, nemulțumite de defectele Sale: neînțeles,(se voia) dur ( de aceea părea respingător, doar îl „stârnea” aspectul lor ), secretos, exasperant, belicos, inflexibil,avar, intolerant.
Ovidiu Iuliu Moldovan și Sergiu Nicolaescu au fost : Talentați, Profesioniști, Frumoși, Controversați…. Fabuloși !Dumnezeu să-i ierte, Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Editorial de Vali Savadosi
