Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a omagiat, într-un mesaj, lumina memoriei Reginei-Mame Elena a României, simbol al rezistenţei prin credinţă, al demnităţii şi devotamentului în împlinirea vocaţiei sale de mamă şi regină.
„Principesa Elena s-a născut în anul 1896, în familia regală a Greciei, înrudită cu marile case regale europene.
Sub presiunea declanşării Primului Război Mondial, care a târât Europa într-un conflict global fără precedent şi a declanşat cel mai sângeros secol din istoria europeană, tânăra prinţesă Elena a cunoscut încă din copilărie suferinţele exilului, sub semnul căruia va trăi întreaga sa viaţa. L-a cunoscut pe Principele Moştenitor Carol al României, în Elveţia, în 1920, pe când se afla cu familia în cel de-al doilea exil. În anul 1921, s-au căsătorit la Atena, în acelaşi an dând naştere Principelui Mihai al României.
După renunţarea la tron a prinţului Carol (1925), principesa Elena s-a dedicat educaţiei fiului său, devenit moştenitor al Coroanei României la vârsta de 5 ani şi 9 luni. În timpul primei domnii a Regelui minor Mihai (1927-1930), acesta s-a bucurat de prezenţa şi iubirea mamei sale, care i-a ocrotit copilăria, încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui„, se arată în mesajul Patriarhiei Române.
Venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în anul 1930, a însemnat pentru Principesa Elena începutul unui lung şir de nedreptăţi, care au culminat, în anul 1932, cu obligaţia de-a pleca într-un nou exil, adaugă mesajul.
„Principesa Elena s-a întors în România în septembrie 1940, în calitate de Regină-Mamă, în contextul tragic al declanşării celui de-Al Doilea Război Mondial, când Regele Mihai a revenit la tron, în urma abdicării tatălui său, Carol al II-lea. Deşi revenirea Reginei Elena în România, după 8 ani de exil, a fost primită de popor cu deosebită bucurie şi speranţă, presiunea evenimentelor europene, dictatura militară internă şi schimbarea alianţelor externe de partea Puterilor Axei plasau ţara într-o zonă tot mai izolată şi fără apărare, între forţe cărora nu avea cum să le reziste. În aceste condiţii dificile, Regina Elena a ajutat pe fiul ei, Mihai, în vârstă de 19 ani, să preia responsabilităţile constituţionale şi i-a fost principalul sfătuitor şi confident. Prin implicarea sa directă, Regina Elena a salvat de furia naziştilor sute de mii de oameni şi s-a opus abuzurilor ocupaţiei sovietice care a urmat. Înzestrată cu o mare credinţă în Dumnezeu, despre care spunea că îi dăruieşte putere, Regina Elena a găsit totdeauna în rugăciune forţa morală de a înfrunta cu demnitate şi curaj primejdiile şi neajunsurile vieţii„, a arătat Patriarhia.
Credinţa în Dumnezeu a Reginei Elena a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor, iar aceasta nu se reducea la respectarea formală a unor ritualuri, ci era o trăire interioară, profundă, transmisă şi fiului ei, Regele Mihai, care avea să mărturisească, adesea, faptul că de la mama sa, Regina Elena, a deprins obiceiul de a se ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a se spovedi şi împărtăşi, se mai arată în mesaj.
„Referindu-se la această moştenire spirituală primită de la mama sa, Regele Mihai răspunde unor întrebări într-un interviu cu scriitorul Mircea Ciobanu. De pildă, la întrebarea: „Ce carte preţuiţi mai presus de oricare?”, Regele răspunde: „Biblia, fără doar şi poate”. La întrebarea: „Ce altă carte a contribuit la deşteptarea spirituală a Majestăţii Voastre?”, Regele răspunde: „Nici o altă carte. Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai mult decât multe cărţi de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viaţa mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului (relaţiei n.n.) cu Dumnezeu”.În altă parte a interviului, Regele precizează: „Dacă este unită cu fapta, credinţa ne întăreşte, se face scut în faţa necazurilor. () Sunt oameni simpli, care nu-şi bat capul cu dogmele, dar care ştiu să se roage şi care au convingerea nestrămutată că rugăciunea lor este ascultată” . În discursul său din Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, Regele afirma că „lumea de mâine nu poate exista fără morală, credinţă şi memorie”. Păstrând şi cultivând credinţa primită de la mama sa ca pe o lumină a vieţii, Regele Mihai I al României a avut puterea de a fi statornic în iubirea faţă de popor şi de patrie, să respingă atât dictatura nazistă, cât şi dictatura comunistă, să rabde exilul impus de regimul comunist, să fie mereu curajos şi demn, harnic şi modest, răbdător şi iertător, virtuţi pentru care a fost preţuit atât de casele regale ale Europei, cât şi de oameni simpli.
Abdicarea forţată, de la 30 decembrie 1947, a regelui Mihai I a însemnat o experienţă traumatizantă, impusă de regimul comunist sovietic, ca şi exilul forţat al întregii familii regale.
Astfel, la 3 ianuarie 1948, a început ultimul şi cel mai lung exil din viaţa Reginei Elena, deoarece ea a decedat în Elveţia, la Lausanne, în 29 noiembrie 1982. Despre acest exil putem spune că s-a încheiat abia astăzi, când osemintele Reginei Elena au fost aduse în ţara pentru care ea a dăruit tot ce a avut mai scump, pe fiul său, Regele Mihai, alături de care va fi înmormântată în Catedrala arhiepiscopală şi regală de la Curtea de Argeş.
Atitudinea de respect şi preţuire faţă de sicriul cu osemintele Reginei-Mamă Elena a României şi faţă de mormântul ei este o datorie morală şi duhovnicească. Acest respect este inspirat de atitudinea Domnului Iisus Hristos pe Care Îl întâlnim în Sfintele Evanghelii consolând adeseori pe cei îndoliaţi şi apropiindu-se cu preţuire de trupurile celor decedaţi (Luca 7, 11-16, Luca 8, 41-56, Ioan 5, 24-30). Prin aceasta, Mântuitorul Hristos ne învaţă şi pe noi să ne apropiem cu respect de sicriul şi mormântul celor decedaţi. Respectul trebuie să fie şi mai mare faţă de trupurile creştinilor decedaţi, care au fost botezaţi în numele Preasfintei Treimi, prin apă şi Duh Sfânt, iar apoi s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, aşa cum a făcut adeseori Regina Elena în timpul vieţii sale pământeşti.
În aceste momente de omagiu şi recunoştinţă aduse memoriei Reginei-Mame Elena a României ne rugăm împreună, cler şi popor, români şi invitaţi din străinătate, ca Dumnezeu să aşeze sufletul ei în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, să consoleze Familia Regală a României şi să binecuvinteze pe toţi cei ce arată respect şi cinstire memoriei Reginei Mame-Elena a României, care, prin viaţa şi lucrarea sa, reprezintă un exemplu de credinţă şi devotament, de fidelitate şi demnitate. Veşnica ei pomenire din neam în neam!„, a mai subliniat mesajul Patriarhiei Române.
