Peste jumătate dintre copiii din România vor să plece din țară definitiv

0
59
Foto: Facebook / Salvati Copiii Romania

Peste jumătate dintre copiii din România vor să se stabilească în străinătate, potrivit unui studiu Salvaţi Copiii România.

  • Unu din cinci copii români nu ajunge să finalizeze şcoala la timp, România fiind statul membru al UE cu cel mai scăzut nivel de participare în educaţie la vârsta finalizării învăţământului obligatoriu (81%); anual, peste 7.000 de copii români se nasc din mame minore, aproape 1.200 dintre aceste mame sunt la a doua sau chiar a treia naştere; peste jumătate de milion de copii au avut recent cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate; în mediul rural, rata mortalităţii infantile continuă să fie sensibil mai ridicată în comparaţie cu mediul urban (6,5 vs. 4,2 la mie).

Ţinând seama de datele îngrijorătoare care reflectă situaţia copilului din România, Organizaţia Salvaţi Copiii atrage atenţia Guvernului României că este nevoie de politici sociale integrate, care să restabilească imediat dreptul tuturor copiilor la sănătate şi educaţie de calitate şi în condiţii de echitate.

Participarea la educaţie

Conform OCDE, România este unul dintre statele în care diferenţa de performanţă generată de statutul socioeconomic al elevilor atinge cel mai înalt nivel. Variaţia de performanţă explicată strict prin statutul socioeconomic al elevului (eliminând toţi ceilalţi factori) atinge, în România, nivelul de 25,8%, în comparaţie cu o medie OCDE de 15,5% şi în creştere faţă de valoarea înregistrată de ţara noastră la testarea anterioară (18%).

Diferenţa de punctaj mediu, la matematică, între elevii cei mai avantajaţi şi cei mai dezavantajaţi este de 132 de puncte în cazul României (faţă de o medie OCDE de 93 de puncte), în creştere cu 24 de puncte faţă de ediţia anterioară a testării. De altfel, România este indicată şi printre ţările în care această diferenţă generată de statutul socioeconomic s-a adâncit semnificativ în ultimii 10 ani, ca excepţie de la tendinţa generală la nivelul OECD (unde această diferenţă a suferit doar o creştere minoră).

Cuprinderea în educaţia timpurie este extrem de scăzută pentru nivelul antepreşcolar, în condiţiile în care studiile arată că o intervenţie susţinută de la cele mai mici vârste ar putea aduce o egalizare a şanselor, cu investiţii reduse. În România, doar 0,8% dintre copiii sub doi ani au acces la educaţie timpurie (înjumătăţit faţă de 1,6% în 2020 şi comparat cu 9,2% media UE), iar procentul ajunge la doar 15,1% în cazul celor care au împlinit 2 ani (în scădere drastică faţă de 21,1% în 2020 şi faţă de 33,3% media UE).

Probleme semnificative legate de participarea la educaţie apar încă de la gimnaziu, cu un procent de 12,2% dintre copiii români care au vârsta corespunzătoare acestui nivel de educaţie, dar nu sunt cuprinşi în şcoală, iar procentul creşte odată cu vârsta, atingând 13,25% în cazul copiilor de 14 ani, 17,26 % în cazul celor de 15 ani şi 19,01% în cazul celor de 16 ani.

Un copil din cinci nu ajunge să finalizeze şcoala la timp, România fiind statul membru al UE cu cel mai scăzut nivel de participare în educaţie la vârsta finalizării învăţământului obligatoriu (81%).

Aproape jumătate dintre elevii români de 15 ani au competenţe scăzute la matematică (48,6% versus 29,5% media UE), procente similare înregistrându-se şi în cazul ştiinţelor (44% versus 24,2% media UE) sau lecturii (41,7% versus 26,2% media UE).

Pentru România, procentul elevilor cu performanţe de top în cel puţin o arie curriculară testată este de 5%, în timp ce o treime dintre elevi (33,2%) au obţinut rezultate slabe (sub nivelul 2 PISA) pentru toate cele trei arii testate (procentul este în creştere faţă de 29,8% în 2018).

Nu doar rezultatele testării PISA ilustrează nevoia urgentă a unei serioase reforme curriculare, ci şi opinia elevilor. Astfel, conform unui sondaj reprezentativ la nivel naţional, în zece ani (între 2013 şi 2023), în România, s-a înjumătăţit proporţia elevilor care consideră că materia învăţată la şcoală le va fi de folos în viitor (de la 66% la 33% – pe primele două niveluri de satisfacţie), o tendinţă similară înregistrându-se şi în ceea ce priveşte rolul şcolii în dezvoltarea intereselor şi pasiunilor personale (de la 62% la 34%).

Un capitol nevralgic separat este cel al copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES). În peste jumătate (54,7%) dintre şcolile unde învaţă şi elevi cu cerinţe educaţionale speciale, consilierul şcolar vine doar săptămânal/ocazional, în vreme ce doar 44,3% beneficiază de serviciile unui consilier şcolar permanent, arată o anchetă Salvaţi Copiii România. În anul şcolar 2022-2023, au fost cuprinşi în învăţământul de masă 46.779 de copii şi adolescenţi cu cerinţe educaţionale speciale şi 19.023 de copii şi adolescenţi în învăţământul special, arată datele Ministerului Educaţiei.

Conform noii Legi a Învăţământului Preuniversitar, orientarea şcolară pentru aceşti elevi se va realiza în ciclurile primar, gimnazial şi liceal, pe baza unui sistem complex de sprijin educaţional organizat pe patru niveluri: bazal, suplimentar, intensiv şi special. Pentru implementarea acestei abordări, e nevoie de echipe multidisciplinare formate din profesori-logopezi, profesori psihopedagogi, kinetoterapeuţi, consilieri şcolari, psihologi şcolari, analişti comportamentali, asistenţi sociali şi cadre didactice de sprijin şi itinerante. Din experienţele relatate de specialişti, reprezentanţii şcolilor ori de către părinţi, nu doar în mediul rural, ci şi în comunităţile urbane dezvoltate economic, programele şcolare adaptate şi ghidurile pentru părinţi lipsesc, şcolile nu dispun de spaţii speciale pentru derulare de activităţi specifice şi este menţionată absenţa serviciilor de sprijin psiho-educaţional pentru a fi integraţi şi menţinuţi în învăţământul de masă.

Copiii români vor să emigreze

În ultimii 20 de ani, numărul copiilor din România a scăzut cu mai mult de un milion (de la aproape 4.800.000 la 3.740.300 ).

Peste jumătate dintre copiii români (55,1%) îşi doresc să plece din ţară şi să se stabilească peste graniţe, în vreme ce o treime dintre aceştia şi-ar dori să-şi continue studiile în străinătate. Printre principalele motive care i-ar determina să emigreze se numără oportunităţile legate de educaţie (26,3%), neîncrederea sau nemulţumirea faţă de condiţiile de viaţă din România (21,9%).

Deşi în funcţie de mediul de locuire, copiii României sunt egal distribuiţi între oraşe şi sate, măsura în care le sunt asigurate drepturile continuă să fie marcată de semnificative disparităţi, în detrimentul celor din mediul rural.

Recomandări imediate ale Salvaţi Copiii:

* Consolidarea serviciilor de asistenţă socială pentru identificarea precoce a situaţiilor de risc pentru copii, printr-o bugetare constantă şi în acord cu nevoile locale;

* Întărirea cooperării inter-instituţionale dintre serviciile de asistenţă socială şi şcoli pentru asigurarea de servicii de suport pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate;

* Dezvoltarea serviciilor de educaţie timpurie, în special în mediul rural;

* Creşterea investiţiilor economice în comunităţile rurale;

* Extinderea programului naţional „Masă sănătoasă în şcoli”, începând cu anul şcolar 2025-2026, pentru fiecare copil în creşele, grădiniţele şi şcolile din comunităţile vulnerabile economic (în special în unităţile de învăţământ din mediul rural şi urban mic);

* Reglementări pentru asigurarea de către autorităţile locale, în fiecare comună, a unei echipe mixte de informare şi intervenţie integrată formate din: asistent medical comunitar, asistent medical şi asistent social;

* Acoperirea, din surse bugetare centrale sau locale, a costurilor de transport spre oraşe la medicul specialist pentru gravidele vulnerabile din comunităţile dezavantajate;

* Educaţie pentru sănătate începând cu perioada preşcolară şi pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii cât mai timpuriu (după modelul de intervenţie dezvoltat de Salvaţi Copiii);

* Îmbunătăţirea calităţii şi echităţii în educaţie prin atragerea şi reţinerea în mediile dezavantajate socioeconomic a cadrelor didactice pregătite şi motivate profesional;

* Asigurarea predictibilităţii în alocarea resurselor financiare în educaţie şi respectarea obligaţiei legale de alocare bugetară a minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat pentru educaţie;

* Sprijinirea şcolilor în procesul de creare a grupurilor de acţiune anti-bullying din şcoli;

* Asigurarea numărului optim de medici şi asistente de neonatologie şi moaşe, pentru a combate mortalitatea infantilă;

* Dezvoltarea serviciilor sociale şi a instituţiilor implicate în protecţia copiilor împotriva abuzului sexual şi pregătirea specialiştilor (asistenţi sociali, psihologi, poliţişti, procurori, judecători) în acest sens;

* Extinderea la nivel naţional a programului Barnahus dezvoltat de Salvaţi Copiii şi DGASPC Sector 6, singurul în măsură să asigure audierea şi protecţia copiilor victime ale abuzului sexual;

* Adoptarea de către Parlamentul României a celui de-al 3-lea Protocolul facultativ privind Procedura comunicării la Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.

* Crearea de echipe multidisciplinare formate din profesori-logopezi, profesori psihopedagogi, kinetoterapeuţi, consilieri şcolari, psihologi şcolari, analişti comportamentali, asistenţi sociali şi cadre didactice de sprijin şi itinerante, pentru elevii cu CES.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.