Damian Anfile, inspector de specialitate în cadrul Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane, a prezentat în cadrul emisiunii Voi cu Voicu, de la Antena 3 CNN, detalii mai puţin ştiute din Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Cimitirul Bellu impresionează prin numărul mare de artişti îngropaţi aici, dar şi prin poveştile creionate în jurul unor statui care înfrumuseţează locul. Unele dintre acestea sunt monumentul Poroineanu, dar şi mormântului legat cu lanţuri al Iuliei Haşdeu.
„Cimitiru Bellu face parte din prima generație de cimitirele de stat create în afara oraşului, aşa prevedea legislaţia de acum 170 de ani. Dacă ne uităm pe hartă. Bucureștiul are o salbă de cimitire care să permită înmormântări din orice regiune a oraşului. Numele de Bellu vine de la familia de aromâni stabilită la Bucureşti, la începutul secolul XIX care a căpătat rapid o mare avere şi proprietăți.
Înainte de a fi cimitir, Bellu a fost o grădină de vară
Aici veneau ei să se răcorească într-o zonă cu arbori umbroși cu boltă de vie, cu sere şi o capelă. Până când baronul Barbu Bellu, amator mai degrabă al conacului pe care-l ridicase la Urlaţi sau a vizitelor în străinătate, preferă să arendeze grădina.
O vreme aici au fost petreceri cu grătare, pastrame şi tot felul de trufandale. Asta până a dat filoxera şi a distrus mare parte din vie, aşa că terenul a fost reîntrebuințat pentru scopul ăsta mai puţin vesel, dar mai durabil, pe de altă parte de cimitir.(…), a spus Damian Anfile.
Care este cel mai vizitat mormânt din cimitirul Bellu
„E una dintre cele mai cunoscute povești, cea a fraților Poroineanu. Sunt varianta considerată Romeo şi Julieta ai României. Legenda spune aşa. Constantin Poroineanu, foarte bogat moşier, este căsătorit, are un băiat şi, la un moment, dat pleacă în Franţa cu treabă. Se îndrăgostește de o franțuzoaică superbă cu care face o fetiţă. Nu o prezintă familiei, dar îi trimite o rentă lunară şi crede că lucrurile vor rămâne aşa. Doar că băiatul merge la rândul său la Paris, acolo unde întâlnește şi el o frumoasă franțuzoaică. Neavând angajamente ca şi tatăl său, băiatul aduce fata în ţară, acolo unde află că iubirea lui îi era, de fapt, soră vitregă. În momentul ăla de produce un şoc pentru cei doi care aleg să se sinucidă. Aşa spune legenda care circula acum în mediile online.
Povestea adevărată este că cei doi sunt fraţi buni, dar care au ales, deşi erau oameni cu stare, oameni educați, au ales să nu se căsătorească niciodată. Au trăit ajuntându-se reciproc până la moartea ei. Ea este înfățișată pe catafalc. După doi-trei ani el s-ar fi sinucis, spun unele surse. Şi asta ar fi alimentat cumva legenda țesută cumva în jurul frumosului monument. Este unul din rarele cazuri când, cred eu, monumentul în sine şi-a cerut povestea”, a mai spus Damian Anfile.
Misterul mormântului legat cu lanțuri din Cimitirul Bellu: „Trupul era păstrat într-o casetă din cristal”
Cel mai misterios cavou din Cimitirul Bellu este, fără îndoială, cel pe care trecătorii îl văd tot timpul legat cu lanţuri şi care ar fi fost proiectat după indicațiile pe care cea care îşi doarme somnul de veci acolo le-ar fi transmis tatălui său în timpul ședințelor de spiritism.
Unul dintre cele mai misterioase cavouri din Cimitirul Bellu din București este cel al Iuliei Hașdeu. Locul de veci a fost proiectat după indicațiile obținute în urma ședințelor de spiritism. Se spune că zgomotul pașilor vizitatorului se aude direct în sicriul Iuliei Hașdeu.
Copil genial, Iulia Hașdeu a murit la vârsta de 18 ani de tuberculoză, lăsându-și tatăl împietrit de durere. Părintele său, Bogdan Petriceicu Hașdeu, a încercat să ia legătura cu fiica sa dincolo de moarte, iar cu acest scop a organizat ședințe de spiritism.
Cristian Anița, director Arhivele statului, dezvăluie că s-au păstrat obiecte importante ale familiei Hașdeu, precum caietele de notițe ale Iuliei, scrisorile trimise în perioada în care fata se afla la Paris, dar și însemnările tatălui, din perioada în care a încercat să ia legătura cu fiica sa, după ce aceasta a murit.
„Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primăvara nu sosea încă. Într-o seară umedă şi posomorâtă, şedeam singur în odaie lângă masa mea de lucru.
Dar înainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu; dar fără ca s-o ştie, mâna mea luă un creion şi îi rezemă vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi cum ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic.
De îndată mâna mea se puse în mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel puţin. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem.
Aruncai privirea pe hârtie şi citii acolo foarte limpede: Sunt fericită! Te iubesc! Ne vom revedea!, era scris și iscălit cu slova fiicei mele”, a scris Hașdeu, în cartea Sic Cogito.
Mormântul Iuliei Hașdeu, închis cu lanțuri
După acest semn, Hașdeu și-a făcut un scop din a regăsi spiritul fiicei sale prin orice mijloace și s-a refugiat în spiritism.Cristian Anița spune că Hașdeu și-a iubit atât de mult fiica încât nu a putut să stea departe de ea.
Inițial, a construit un templu în amintirea fiicei sale, după indicațiile primite de la Iulia, prin intermediul ședințelor de spiritism.
Cândva, ceasul de pe mormânt afișa ora la care Iulia a murit, iar pașii vizitatorilor se aud direct în sicriu.
Iulia Hașdeu a fost prima femeie din România admisă la Sorbona. Examenele din ce în ce mai grele o epuizau, însă era determinată să reușească. Iulia Hașdeu a fost înmormântată în sicriu de sticlă, însă mormântul a fost vandalizat, iar capul a dispărut.
„Este cel mai vandalizat monument din Cimitirul Bellu. Este singurul monument care nu a fost vandalizat cu scopul de câștig.
Unii au crezut că acest mormânt ar putea fi impregnat cu puteri paranormale, ceea ce este un nonsens. Cripta nu a fost niciodată deschisă pentru public, însă, în trecut, Bogdan Petriceicu Hașdeu petrecea multe ceasuri în interior. Din păcate, vandalizările succesive au făcut să dispară capul Iuliei Hașdeu. Trupul era păstrat într-o casetă din cristal, astfel încât să poată fi văzut de tatăl său. Nici până astăzi nu se știe ce s-a întâmplat cu capul Iuliei”, a povestit Damian Anfile, inspector în cadrul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane (ACCU) București.
