Prima crioablaţie de fibrilaţie atrială în Compartimentul de Electrofiziologie şi Implant Pacemaker al Centrului de Boli Cardiovasculare din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” a fost efectuată pe 17 iulie, la o pacientă în vârstă de 63 de ani, aflată în evidenţa medicilor cardiologi din instituţia medicală.
Procedura a fost efectuată de către maiorul dr. Vasile Iliese în colaborare cu dr. Radu Vătăşescu de la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca – Bucureşti şi cu sprijinul proctorilor de la firmele producătoare a dispozitivelor medicale utilizate în cadrul protocolului intervenţional terapeutic şi a fost posibilă datorită dotării Compartimentului de Electrofiziologie cu aparate de ultimă generaţie. Pentru puncţia transseptală s-a folosit sistemul de ecografie intracardiacă (ICE).
Crioablaţia constă în refrigerarea la -60/ -80 grade a zonelor implicate în producerea şi întreţinerea tulburărilor de ritm. Procedura de ablaţie are avantajul unei durate reduse alături de o perioadă scurtă de spitalizare.
Alte avantaje ale crioablaţiei sunt următoarele:
* risc mai scăzut de perforaţie cardiacă sau de afectare a structurilor adiacente (arterele coronare, esofag);
* poate fi utilizată cu mai mult succes în zone cu flux sanguin redus;
* produce mai puţină iritaţie la nivel cardiac şi se asociază cu risc mai scăzut de formare de trombi;
* cateterele utilizate rămân fixate în timpul procedurii – spre deosebire de cele utilizate în ablaţia prin radiofrecvenţă, care sunt mobile;
* permite îngheţarea reversibilă a ţesutului pentru a testa dacă este responsabil de aritmie – tehnică cunoscută sub denumirea de criomapping (comparativ cu ablaţia prin radiofrecvenţă care este ireversibilă).
Dezavantaje:
* timpul necesar producerii unei leziuni este mai mare (4 – 8 minute) comparativ cu cel necesar prin utilizarea radiofrecvenţei (1 minut);
* leziunile produse sunt prea mici;
* manevrarea cateterului;
* rata uşor mai mare de recurenţă la 6 luni.
Complicaţiile sunt rare şi pot fi evitate printr-o pregătire şi supraveghere corespunzătoare.
Posibilele complicaţii sunt reprezentate de:
* afectarea vaselor, nervilor, organelor şi ţesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;
* afectare renală (substanţa de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii;
* infecţii sau sângerare la locul inciziei;
* fistula arterio-venoasă la locul puncţiei;
* bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%);
* revărsat pericardic, tamponadă cardiacă;
* accident vascular cerebral;
* stenoza venelor pulmonare;
* sindroame coronariene acute;
* fistulă atrio-esofagiană – mai ales în caz de ablaţie circumferenţială a atriului;
* spasm piloric şi hipomotilitate gastrică prin afectarea nervului vag în timpul ablaţiei;
* recurenţa fibrilaţiei atriale – prin persistenţa comunicării între atriu şi venele pulmonare, mai ales în cazul fibrilaţiei atriale persistente, pot fi necesare proceduri repetate de ablaţie;
* flutter atrial stâng.
După externare, în urma unei proceduri de ablaţie, în primă fază se efectuează recuperare fizică, apoi se revine la controale cardiologice programate (la o lună, la trei luni şi apoi o dată la şase luni, în funcţie de evoluţie). De asemenea se va urma un tratament cu aspirină şi antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicaţia medicului.
Trebuie menţionat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablaţia fibrilatiei atriale poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat.
