Mai mulţi parlamentari au propus, într-un proiect de lege, ca în cazul în care zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează se suprapun cu sâmbetele şi duminicile, liberele să se acorde în următoarele zile, imediat după cele de repaus săptămânal.
Propunerea legislativă modifică şi completează în acest sens articolul 139 alin. 2 din legea 53/2003 – Codul Muncii.
Semnatarii iniţiativei legislative sunt 26 deputaţi PNL şi doi deputaţi PSD.
„Acordarea zilelor libere se face de către angajator. În situaţia în care zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează se suprapun peste zilele de repaus săptămânal, de regulă sâmbătă şi duminică, zilele libere se acordă în zilele care succedă celor de repaus săptămânal”, prevede proiectul.
„Depinzând de anul calendaristic, sunt incidente situaţii în care unele dintre zilele de sărbătoare legală coincid cu zilele de repaus săptămânal, astfel că salariaţii nu beneficiază de drepturile lor legale prevăzute la art. 139 alin. 1 din legea 53/2003 – Codul Muncii”, menţionează, în expunerea de motive a proiectului, iniţiatorii, printre care liderii deputaţilor PNL şi PSD, Gabriel Andronache şi Alfred Simonis.
Potrivit acestora, „legiuitorul doreşte ca atunci când este incidentă situaţia suprapunerii zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează cu zilele de repaus săptămânal, zilele libere să se acorde în zilele care succedă celor de repaus săptămânal şi, astfel, să obţină scopul dorit de legiuitor, acela ca angajaţii să se bucure de acest beneficiu”.
Ei au exemplificat că, anul acesta, angajatorii vor fi obligaţi să acorde salariaţilor 9 zile libere, deoarece, din totalul sărbătorilor legale, un număr de 9 vor fi în cursul săptămânii, iar restul de 6 în weekend.
„În concluzie, anul acesta salariaţii români vor avea 2 zile libere legale în plus faţă de 2021, când 7 dintre sărbătorile legale au fost în timpul săptămânii, iar restul de 8 în weekend”, au precizat iniţiatorii.
Aceştia au susţinut că „se urmăreşte ca zilele de sărbătoare legală să nu depindă de o situaţie fortuită din punct de vedere calendaristic, ci în orice an cetăţenii să beneficieze efectiv de zile libere”.
„Dacă nu s-ar realiza această modificare legislativă, zilele de sărbătoare legală care se suprapun peste zilele de repaus săptămânal nu ar mai avea valoarea de zile nelucrătoare, aşa cum doreşte legiuitorul, deoarece zilele de repaus săptămânal sunt deja zile nelucrătoare per se”, au explicat aceştia.
Totodată, ei au arătat că un element important al acestei modificări legislative ar fi „planificarea din timp a activităţii sectorului privat cu cea a sectorului public, sectoare aflate în interdependenţă, deoarece va oferi sustenabilitate nevoilor societăţii de a-şi putea desfăşura activitatea în mod coordonat”.
„Această reglementare va veni în ajutorul companiilor din sectorul privat, astfel acestea îşi vor putea gestiona din timp activităţile şi perioadele libere, pentru a se alătura angajaţilor din sectorul public. Armonizarea acestor sfere oferă şi posibilitatea programării activităţilor familiale în familiile în care părinţii lucrează în ambele sectoare economice (public şi privat), măsură apreciată nu doar de către angajatori şi angajaţi, dar şi de unităţile turistice. În egală măsură, prin posibilitatea de a se pregăti din timp pentru mini-vacanţele astfel stabilite, turiştii îşi pot planifica în avans aceste mini-vacanţe, iar agenţiile de turism se pot pregăti cu oferte dedicate familiilor şi altor categorii de turişti”, au mai susţinut iniţiatorii.
Ei au menţionat şi că angajaţii români au cele mai puţine zile libere din Uniunea Europeană – 15 zile, „faţă de spanioli care se bucură de 37 de zile libere de la stat, iar elveţienii de 28, la fel şi britanicii, olandezii, germanii şi portughezii”.
„Această reglementare poate fi interpretată şi ca o încercare de aliniere la situaţiile similare ale salariaţilor din UE, fără a mai fi nevoie a se declara şi alte zile ca fiind nelucrătoare, iar de zilele deja existente, stabilite ca nelucrătoare, angajaţii români să poată beneficia în mod efectiv. (…) Raportat la dispoziţiile principiilor fundamentale ale dreptului muncii, egalitatea de tratament, libertatea muncii, precum şi la drepturile salariaţilor, propunerea legislativă nu intră în contradicţie cu prevederile acestora şi nu prezintă nicio altă inadvertenţă juridică fală de alte prevederi ale Codului muncii”, au mai arătat iniţiatorii.
Proiectul va intra mai întâi în dezbaterea Senatului, apoi a Camerei Deputaţilor, care este for decizional.
