Radu Mihaiu: Trebuie să ne decidem dacă ne dorim ca Bucureștiul să devină o imensă parcare gratuită

1
7210
masini

Primarul Sectorului 2 Radu Mihaiu spune, într-o postare pe Facebook, „câteva cuvinte despre parcări”, amintind că în Capitală sunt 1,5 milioane de mașini.

„Înclinația noastră înspre mașini are cauze complicate. Pentru mulți bucureșteni, mașina personală este protecția împotriva agresiunii orașului. 

În mașina noastră este atât de curat pe cât facem noi. În mașina noastră putem să interacționăm cu ce persoane dorim noi. În mașina noastră e atât de cald sau de răcoare pe cât ne dorim.

În mașina noastră nu ne certăm cu golani, nu suportăm mizeria altora. În mașina noastră copiii sunt în siguranță.

E clar ce câștigăm folosind mașina. Ce pierdem însă?

Ne pierdem comunitatea, ne pierdem orașul, ne pierdem sănătatea. Pierdem încrederea, pierdem independența copiilor noștri. Ne pierdem trotuarele, spațiile verzi. Am făcut anul trecut un studiu cu Ordinul arhitecților în care am întrebat oamenii ce vor să facă cu spațiul liber de lângă blocurile lor. Un procent covârșitor din oameni au răspuns ”parcări”. Nu spațiu verde, nu loc de joacă pentru copii, nu locuri de relaxare. 

Parcări.

Locuri unde să ne depozităm armura împotriva orașului. 

Înclinația noastră către mașini și parcări trădează atitudinea pe care o avem față de oraș: aceea de a ne apăra împotriva agresiunii. Privim orașul ca pe un adversar, ca pe un agresor de care trebuie să ne protejăm.

Acest lucru nu poate continua la nesfârșit. Vremea adversității dintre oraș și locuitorii lui trebuie să treacă, și va trece. Datoria noastră este să încurajăm oamenii să-și înțeleagă, să-și accepte și să-și iubească comunitatea. Nu se va întâmpla peste noapte. Va lua probabil ani întregi. Dar aceasta este direcția în care suntem obligați să mergem.

Și pentru asta, va trebui să renunțăm, ușor, ușor la armură. 

Aș vrea ca, în 2030, în București să fie cu 500.000 de mașini mai puțin. Aș vrea ca oamenii să meargă mai mult pe jos, mai mult cu bicicleta, mai mult cu transportul în comun.

Să putem ridica ochii din asfalt și să vedem comunitatea de lângă noi.

Cum facem asta?

Nu există o singură măsură pentru a ajunge acolo. E clar că avem nevoie de un set de măsuri. 

Să putem merge la cumpărături cu liftul, nu cu mașina. Să putem merge pe jos la școală și la grădiniță. Să putem merge pe jos în parc. Sau la biserică. Să avem un transport în comun decent și predictibil.

Să avem piste sigure pentru bicicliști.

Avem nevoie de toate cele de mai sus. 

Dar mai avem nevoie de un lucru.

Avem nevoie de conștientizarea faptului că ocuparea spațiului public costă. Toată lumea e de acord că un chioșc amplasat pe spațiul public trebuie să plătească o taxă. Sau un panou publicitar. Sau o terasă.

La fel e și cu mașina amplasată pe spațiul public. Nu mai putem accepta ca depozitarea unei mașini pe spațiul public să fie gratis, sau aproape gratis.

Pentru că această depozitare ne costă pe toți. Sănătate, bunăstare, spirit de comunitate și standard de viață.

Zilele acestea se discută mult despre parcări. Este o discuție binevenită. Trebuie să ne decidem dacă ne dorim ca Bucureștiul să devină o imensă parcare gratuită, sau vrem să fie un oraș cu adevărat, așa cum vedem în vest.

Eu sunt pentru cea de-a doua variantă”, a scris Mihaiu, pe Facebook.

1 COMENTARIU

  1. Articolul e o abordare ușor romantica a gravei probleme a parcărilor bucureștene. Nu e prea clar ce eforturi materiale, de proiectare și construire, va face edilul sectorului 2 pentru a găzdui ‘armurile’ mult hulite. Sunt absolut convins ca, atat la Primărie, cât si acasă, domnia sa se folosește de o mașina ce nu are doar rol de apărare contra agresivității capitalei ci, mai ales, de sprijin in viața cotidiana. Masina nu mai e un lux, e un mijloc de a trai mai bine. Vrem nu vrem trebuie sa luam prezenta mașinii ca pe o axioma.
    Și totuși, ce-i de făcut? Căci dacă se va interzice brusc parcarea neorganizata (cum e astăzi) oamenii se vor revolta căci nu vor avea unde sa-si lase investiția cea mai grozava, mașina. Ce-i de făcut, deci? Construirea de parcări, in parteneriat public-privat, in zonele aglomerate. Tolerarea in zonele de locuit a parcării mașinilor ce nu beneficiază de parcări de reședința de la ADP.
    Inventarierea si ridicarea mașinilor abandonate si fără ITP. Trasarea locurilor unde poți staționa contra-cost (excepție riveranii) șamd. Sunt multe orașe al căror exemplu poate fi urmat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.