Un raport dat pubicității joi de World Vision România arată că 9 din 10 copii abuzaţi din România sunt victime ale membrilor familiei, iar corecţiile fizice sunt considerate eronat o formă de educaţie
Cazul primarului din Sângeorz Băi aduce în atenţia publică un subiect de cele mai multe ori tabu în România: copiii victime ale abuzul în familie. În 2019, datele oficiale arată aproximativ 16.000 de cazuri de abuz asupra copiilor, în creştere faţă de anul 2018. Dintre acestea, 14.600 sunt în familie. Acestea sunt doar cazurile raportate, însă, din păcate, poveştile celor mai mulţi copii abuzaţi rămân în spatele uşilor închise, arată un comunicat al World Vision România.
Dintre cazurile de abuz fizic, emoţional şi sexual asupra copiilor, cele mai mult se petrec în familie. Astfel, din peste 1400 de cazuri de abuz fizic, 1200 s-au înregistrat în familie, din 2000 de cazuri de abuz emoţional, 1800 s-au petrecut în familie, iar din aproape 1000 de cazuri de abuz sexual, 550 de copii au căzut victimă tot membrilor familiei.
„Cazul de la Sângeorz Băi este îngrozitor, însă aduce pe agenda publică o realitate pe care mulţi copii din România o trăiesc. Abuzurile din interiorul familiei sunt cel mai greu de recunoscut, de cele mai multe ori copiii nu spun nimic pentru a proteja abuzatorul, dar şi din teama de a nu fi stigmatizaţi. Toţi copiii au dreptul de a fi protejaţi împotriva violenţei, dreptul la viaţă privată, dreptul de a le fi respectată demnitatea. Vom urmări îndeaproape acest caz. Conform autorităţilor responsabile, au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni care aduc atingere drepturilor copilului. Legislaţia există, violenţa asupra copilului este interzisă prin lege, însă acest lucru nu este cunoscut, respectat şi, cel mai important, aplicat. În România, din păcate, violenţa asupra copilului este în continuare considerată o normalitate. Organizaţia noastră desfăşoară programe cu părinţii în fiecare comunitate în care lucrează pentru a schimba această mentalitate şi pentru a-i învăţa pe părinţi să-şi educe copiii cu blândeţe.”, a declarat Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România.
World Vision România a lansat, în decembrie 2017, raportul de cercetare „De ce lovim copiii?”, iar ceea ce a scos la iveală această radiografie a familiilor din ţara noastră arată că trăim în continuare într-o societate în care corecţiile fizice sunt considerate o formă de educaţie. Conform raportului, peste jumătate dintre părinţi cred că lovirea este pentru binele copilului şi 1 din 10 cred că lovirea apare din cauza copilului.
Raportul complet poate fi citit aici: raport https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2018/02/raport-REVEAL_De-ce-lovim-copiii.pdf
În plus, rezultatele unui sondaj online coordonat de Fundaţia World Vision România la începutul acestui an pe un eşantion de 1.594 de copii cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani (cei mai mulţi, elevi de liceu) indică faptul că aceştia nu cunosc toate formele de abuz sexual – aspect extrem de important pentru a le putea reclama, iar atunci când o fac sunt extrem de rezervaţi în a discuta cu adulţii din preajma lor sau în a reclama faptele la poliţie sau la protecţia copilului.
Orice tip de abuz şi violenţă fizică, emoţională şi psihologică poate afecta dezvoltarea copilului pe termen mediu şi lung. Victimele pot dezvolta tulburări de comportament (apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool de droguri), tulburări de somn, tulburări de alimentaţie (anorexie, bulimie), autostigmatizare, autoculpabilizare, ticuri (clipit, rosul unghiilor etc.), enurezis, neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta un program impus. Totodată pot avea dificultăţi în relaţionare şi comunicare, se pot confrunta cu scăderea randamentului şcolar, absenteism şi abandon şcolar. Unii copiii pot dezvolta stări depresive, uneori cu tentative de suicid.
Copilul abuzat sexual poate dezvolta diverse comportamente psihosociale sau chiar boli: depresie până la suicid, anxietate, lipsa poftei de mâncare sau bulimie, stimă de sine scăzută, tulburări de somn, simptome asociate sindromului de stres post-traumatic (retrăirea unor momente traumatice, bâlbâire, evitarea interacţiunii cu societatea şi comunitatea), comportament sexual inadecvat sau exacerbat, pierderea competenţelor sociale (copil este retras şi care are tendinţa să se izoleze, uneori nu vrea să iasă din casă, să meargă la şcoală), abuz de substanţe.
World Vision România este o organizaţie care desfăşoară programe de intervenţie umanitară de urgenţă, dezvoltare şi advocacy, punând în centrul activităţii sale bunăstarea copilului. Organizaţia se concentrează asupra muncii cu copiii, familiile şi comunităţile, în scopul depăşirii sărăciei şi nedreptăţii. Fundaţia lucrează cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen.
World Vision România face parte din parteneriatul World Vision International prezent în aproape 100 de ţări din întreaga lume. În 30 de ani de prezenţă în România, am ajutat peste 560.000 de copii şi adulţi, în aproape 500 de comunităţi din 8 judeţe.
World Vision România crede în dreptul la şanse egale pentru copiii de la sate şi de la oraş şi de aceea în comunităţile rurale unde este prezentă desfăşoară programe de dezvoltare comunitară pe termen lung cu focus pe educaţie şi reducerea abandonului şcolar, sănătate şi protecţia copilului, agricultură şi dezvoltare rurală, angajament civic şi creştin. Copiilor li se facilitează astfel accesul la condiţii de viaţă mai bune prin dezvoltarea durabilă a comunităţii în care trăiesc. Prin proiectele noastre, ne concentrăm pe transformarea comunităţilor şi membrilor acestora pentru a realiza o viaţa împlinită pentru fiecare copil.
