Rectorul Școalii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Remus Pricopie, a transmis o scrisoare deschisă către ministrul Educației, Monica Anisie, de Ziua Educaţiei, solicitându-i să apere educaţia de ingerinţele politice.
Textul integral al scrisorii:
„Stimată Doamnă Ministru,
Ref: Ministrul educaţiei are rolul să apere şcoala de ingerinţele politice
Astăzi, sub egida UNESCO, peste tot în lume, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Educaţiei.
O astfel de zi ne obligă se ne gândim la şcoală şi la cei care fac din educaţie un bun public, un bun al tuturor, care ne influenţează într-o manieră profundă pe fiecare în parte, modelând vieţi şi destine, dar şi pe toţi, în ansamblu, ca membri ai societăţii în care trăim.
De Ziua Educaţiei, fiecare dintre noi poate cinsti şcoala în felul său, corespunzător profilului educaţional, cultural şi profesional. Pe de altă parte, un ministru al educaţiei, în mod evident, are nu numai instrumentele prin care poate schimba lucrurile în bine, dar şi responsabilitatea legală de a face acest lucru.
De exemplu, în urmă cu şase ani, ca ministru al educaţiei şi cercetării, de Ziua Educaţiei, am agreat un acord cu sindicatele – acord co-semnat de încă opt membri ai executivului -, prin care Guvernul României s-a angajat să crească gradual salariile profesorilor cu 5%, din şase în şase luni, timp de trei ani, acord implementat de toate guvernele care au urmat. Am considerat atunci că nivelul de salarizare al profesorilor din România – ca medie, cel mai mic din Uniunea Europeană – trebuie să reprezinte o prioritate. De aceea, în mod simbolic, am ales să demarăm negocierile pentru acest acord de creştere salarială cu ocazia Zilei Educaţiei.
Dumneavoastră, astăzi, în calitate de ministru, aveţi dreptul să stabiliţi priorităţile sistemului, dar aveţi şi obligaţia de a nu neglija problemele structurale, care afectează profund educaţia, în ansamblul ei. Una dintre aceste probleme este politizarea şcolii şi a universităţii, fenomen nociv, care a redevenit posibil, după plecarea mea din poziţia de ministru (17 decembrie 2014), prin nerespectarea legislaţiei în vigoare chiar de către instanţa care, potrivit Art.121 din Legea nr.1/2011, are obligaţia să vegheze la respectarea legii în sistemul de educaţie, adică Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Constituţia României (Art. 32, alin.(6)) şi Legea educaţiei nr. 1/2011 (Art. 3 şi Art. 123) au tranşat acest subiect al politizării, evocând principii clare privind independenţa spaţiului educaţional de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase şi garantând autonomia universitară şi libertăţile academice. Evident, cadrul legal este foarte important, dar, în calitate de profesori, ştim că este o formă de respect faţă de profesia noastră şi faţă de şcoală să nu aducem politica în sala de clasă, iar atunci când ocupăm funcţii de conducere, să nu ne implicăm în politica militantă, aruncând astfel şcoala în bătălii politice care nu-i aparţin.
Cu toate acestea, atât în mediul preuniversitar, cât şi în cel universitar, găsim cazuri (în mod repetat semnalate de presă, dar neglijate de autorităţi) în care inspectorul şcolar este – coincidenţă sau nu – o figură politică importantă la nivel local, iar rectorul, în cazul a patru universităţi, este simultan angajat cu „normă întreagă” la universitate, parlamentar, tot cu „normă întreagă”, şi lider politic naţional, în cadrul unui partid.
Acest fenomen, în plină expansiune, ca urmare a anului electoral pe care-l parcurgem, este posibil deoarece, cu complicitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, legea nu este respectă. De altfel, actuala falsă impresie de legalitate privind statutul rectorilor politicieni a fost creată chiar de către Minister, la 17 decembrie 2014, când, prin forţarea legii, noul ministru al educaţiei la acea vreme, respectiv domnul Sorin CÎMPEANU, l-a reconfirmat pe funcţia de rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti pe domnul Mihnea COSTOIU, fost ministru delegat în Guvernul României, fără să ia în considerare faptul că, între timp, acesta dobândise calitatea de parlamentar, în urma alegerilor din mai 2014, şi prin urmare se afla în conflict cu legea. Ordinul respectiv, care pe fond încalcă prevederile constituţionale şi legale invocate mai sus, a dat aparenţa de legalitate unei situaţii inacceptabile, atât în raport cu legislaţia specifică universităţilor, cât şi cu etica universitară din ţară şi din statele dezvoltate.
Cred că este util să recitim Art. 123, alin.(1), din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că:
„Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase.”
Evident, „puterea exemplului” (în acest caz, un exemplu negativ) a făcut ca azi să avem patru rectori parlamentari. Alegerile viitoare, cu siguranţă, vor creşte semnificativ acest număr, nu numai în ceea ce-i priveşte pe rectori, dar şi în cazul altor persoane care ocupă funcţii de conducere (prorectori, decani, prodecani, directori de departament etc.), care pot pretinde aplicarea aceluiaşi regim cu cel al actualilor rectori parlamentari, respectiv exercitarea funcţiilor politice simultan cu cele de conducere din universităţi. Dacă acest lucru se va întâmpla, universitatea nu va mai fi un Turn al Ştiinţei, ci un Turn Babel al Politicii.
SNSPA, alături de alţi membri ai comunităţii academice din România, a demarat un proces complex de clarificare a acestei situaţii inacceptabile privind politizarea instituţiilor de învăţământ, la toate nivelurile. În calitate de fost ministru, însă, îmi permit să vă reamintesc faptul că prima instanţă care are obligaţia să vegheze la respectarea legii în sistemul de educaţie este chiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării (Art.121 din Legea nr.1/2011). Prin urmare, cred că este de datoria dumneavoastră să corectaţi ceea ce Ministerul Educaţiei şi Cercetării a greşit în decembrie 2014 şi să opriţi un fenomen de contaminare politică a şcolilor şi universităţilor din România, înaintea alegerilor care vor începe peste câteva săptămâni. Cealaltă variantă, recomandată probabil de anumiţi jurişti din Minister, şi anume inacţiunea, ar echivala cu o confirmare a faptului că în România ministrul educaţiei permite celor care conduc şcolile şi universităţile să se ocupe de politică, inclusiv să se implice în campanii electorale.
Astăzi, dumneavoastră, ca ministru, prin simpla aplicare a legii, puteţi opri noul val de politizare, declanşat imediat după plecarea mea din minister. Aveţi la dispoziţie toate instrumentele să apăraţi sistemul de interferenţele politice şi de impostura unora dintre cei care nu au înţeles niciodată profesia de dascăl, motiv pentru care se refugiază în funcţii politice, deţinute simultan cu funcţiile de conducere din şcoală sau universitate. Aveţi la dispoziţie inclusiv instrumentul constituţional al ordonanţelor de urgenţă, dacă veţi considera că anumite articole trebuie să fie scrise mai clar, ca să priceapă şi răuvoitorii. Dar răsplata – respectarea Constituţiei şi a principiilor clar evocate în Legea educaţiei nr. 1 din 2011, pentru a feri şcoala de contagiunea politică – merită. Evident, purtătorii de interese politice ilegitime se vor supăra, dar rolul unui ministru al educaţiei este să se raporteze la lege şi la spiritul care domneşte în şcoală şi universitate de secole, în interesul educaţional al elevilor şi studenţilor, şi nu să satisfacă clientela politică.
Opţiunile (încă) sunt ale dumneavoastră, iar istoria va consemna (sau nu) dedicaţia pe care o aveţi pentru şcoală şi principiile ei. Evident, în cazul în care veţi decide să nu aplicaţi legea, în litera şi spiritul ei, adică veţi aproba ca inspectorii şcolari sau rectorii, care simultan sunt şi politicieni, la nivel local sau naţional, să facă politică, demersurile SNSPA de reintrare în legalitate a tuturor instituţiilor statului, inclusiv a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, vor continua, cu toate implicaţiile legale şi constituţionale care decurg de aici.”
