Considerată drept una dintre cele mai frumoase și impunătoare biserici din București, Biserica Amzei se află în cartierul denumit curent ”Piața Amzei” sau ”Biserica Amzei”, pe strada ce duce din Calea Victoriei către Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru.
Prima biserică cu hramul Sfântul Nicolae, de dimensiuni mici, cu o singură turlă, a fost construită pe acest loc între anii 1807 și 1810, cu fondurile lăsate de polcovnicul (colonelul) Nicolae Dărăscu, de către nepotul său Amza Năescu, al doilea vistier al țării, împreună cu Dimitrie și Dionisie Dărjescu. Amza a completat fondurile necesare, din agoniseala proprie. După moartea sa, lăcașul s-a numit ”Biserica Amzei”. De la cea dintâi biserică se păstreaza pomelnicul, ale cărui slove sunt elegant săpate pe o lespede de piatră, altădată încastrată în peretele proscomodiei, acum aflată în curtea bisericii, pe latura nordică.
În 1898, biserica veche a fost demolată din temelie, din inițiativa preotului paroh iconom stavrofor Ilie Teodorescu, pentru construirea unui nou lăcaș – cel actual – pe același amplasament. Lucrarea a început în iulie 1898 și s-a terminat în 21 octombrie 1901, când i s-a mai dat și hramul Sf. Împărați, pe lângă hramurile Buna Vestire și Sf. Erarh Nicolae. Constructor a fost D. Dobrescu și pictor Prof. Marchetiumberto.
Iconostasul, amvonul și stranele din stejar au fost realizate de sculptorul Gheorghe Babic. Biserica este o clădire monumentală, în stil eclectic, de școală academică franceză, ornamentată în exterior cu elemente arhitecturale din piatră și cărămidă, dintre care unele caracteristice arhitecturii neoromânești: asize de cărămidă aparentă galbenă, alternate cu zone tencuite, șiruri de ocnițe sub corniță și brâuri bogat decorate.
sursa: Facebook – Compania Municipală Turistica București
