În perioada comunistă, în special în anii 60-70-80, cartierele vechi de periferie, cu case mici, insalubre uneori, care aveau mai mult aspecte de sate, au fost demolate pentru a face loc cartierelor de blocuri. De asemenea, Bucureştiul s-a extins şi în zone anterior virane cu astfel de locuinţe de masă.
Cartierele de blocuri erau destinate oamenilor muncii, mulţi dintre ei sosiţi din afara Capitalei, o dată cu dezvoltarea industrializării. Pe de altă parte, începând cu 1982, la ordinele lui Nicolae Ceauşescu, a fost demolat şi o parte din centrul Bucureştiului, în cadrul aşa numitei sistematizări. În locul vechilor case au fost construite tot blocuri, care urmau să încadreze Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului). Însă aceste blocuri centrale nu mai erau destinate muncitorimii, ci elitei comuniste. Astfel de cartiere sunt „Centrul Civic” şi Bulevardul Unirii (fostul Bulevard „Victoria Socialismului”).
Dintre cartierele mari de blocuri ale Bucureştiului menţionăm Titan – Balta Albă şi Pantelimon (est), Berceni (sud), Rahova (sud vest), Drumul Taberei şi Militari (vest), Bucureştii Noi (nord vest), Tei şi Colentina (nord est).
În special în anii 60-70, cartierele de blocuri erau construite „cu cap” – aveau distanţe rezonabile între blocuri, spaţii de joacă, parcuri. În ultimii ani ai comunismului, nu s-a mai ţinut cont de aceste aspecte şi de gradul de confort.
Toate cartierele de blocuri mari au un parc central, cu lac, spaţii de joacă şi de agrement etc. De altfel, Bucureştiul este unul dintre oraşele europene cu cele mai multe parcuri. De exemplu, cartierul Titan – Balta Albă are Parcul I.O.R., cartierul Berceni are Parcul Tineretului, cartierul Drumul Taberei are Parcul Drumul Taberei iar cartierul Tei are Parcul Tei.
Cartierul Titan, în est, a cărei construcţie a început la finele anilor 1960, a ajuns în 20 de ani cel mai mare „ansamblu rezidenţial” din Capitală, cu circa 200.000 de locuitori, iar în paralel au fost începute de asemenea lucrările pentru cartierele Drumul Taberei şi Militari, în vest, privite pe atunci ca un ansamblu întreg, şi Berceni, în sud. Cartierele erau ca nişte oraşe-satelit, limitrofe Bucureştiului, nefiind legate de oraş prin nicio şosea importantă. A doua etapă a dezvoltării rezidenţiale a presupus legarea acestor „minioraşe” de Bucureşti. La începutul anilor ’70 au fost construite marile artere care legau cartierele de centrul oraşului: Giurgiului, Iuliu Maniu, Colentina sau Calea Moşilor.
sursa: Facebook – Compania Municipală Turistica București
