Berăria Gambrinus se află pe Bulevardul Regina Elisabeta, la intersecția cu Strada Ion Brezoianu, și a fost construită în anul 1912 de către arhitectul Nicolas Pissiota, de origine macedo-român, și de vărul său, Argir Culina.
Imobilul luxos, cu șase etaje, denumit inițial Palas Hotel, a fost redenumit ulterior, în 1948, la naționalizare, Hotel Cișmigiu. Chiar dacă berăria originală cu același nume a marelui dramaturg I. L. Caragiale se afla pe Calea Victoriei, vis a vis de Teatrul Național, a fost însă demolată în 1940, după ce suferise grave avarii în urma unui bombardament al americanilor asupra capitalei.
În 1941, probabil simțind dorul numeroșilor clienți pentru vechea berărie, un investitor pe nume Naumescu a deschis un local de lux pe care l-a botezat tot Gambrinus, la parterul deja celebrului hotel Cișmigiu. Noul local s-a bucurat de aproape la fel de mult succes precum cel original, timp de câțiva ani, până când, în 1948, a fost naționalizat.
Au urmat deceniile deja obișnuite de declin sub comunism și, în cele din urmă, închiderea berăriei, în anii ’90. În perioada comunistă, hotelul a fost neglijat de către autorități, degradându-se treptat. După anul 1990, clădirea a fost transformată în cămin pentru studenții Academiei de Teatru și Film.
În această perioadă o tânără studentă basarabeancă și-a pierdut viața căzând de la etajul al doilea în casa liftului. Tragedia l-a inspirat pe actorul Cristi Iacob să scrie câteva versuri despre clădirea cu aspect sinistru în care locuiau studenții, versuri care au fost cântate mai apoi de către formația Vama Veche, pe linia melodică a piesei Hotel California a formației Eagles.
Berăria Gambrinus a fost însă redeschisă de aceeași societate care a reabilitat hotelul Cișmigiu, în 2012, iar astăzi atât hotelul, care are 4 stele, cât și berăria funcționează în același loc în care puteau fi găsite acum mai bine de 60 de ani.
sursa: Facebook – Compania Municipală Turistica București
