„S-au publicat rezultatele la Evaluarea Națională. Preocupați de Euro 2024, de circul cu data alegerilor prezidențiale și de telenovela Vlad Voiculescu pe Tinder, românii au fost mult mai puțin preocupați de performanțele copiilor lor.
- Pe scurt, sunt cele mai proaste din ultimii 4 ani, cu peste 25% dintre ei incapabili să ia media 5! Și cu de peste 6 ori mai puține medii de 10 față de anul trecut! Nu, nu vă amăgiți, subiectele nu au fost dificile, ci moderate spre ușoare, după cum au spus mulți specialiști”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Radu Herjeu.
„Am ezitat mult înainte de a alege ca acesta să fie subiectul editorialului de azi. Pentru că de câte ori scriu vreun text despre situaţia învăţământului românesc, despre fundătura în care pare să fi ajuns şi despre efectele devastatoare pe care le are deja asupra societăţii, mă simt de parcă intru într-o cuşcă plină cu surzi şi orbi înarmaţi cu beţe! Spre deosebire de articolele despre religie, vaccinuri sau maidanezi, unde există doar două părţi: talibanii şi ceilalţi, în cazul educației sunt o grămadă de tabere. Şi, orice-ai face, cel puţin una te va ataca cu o agresivitate invers proporţională cu responsabilitatea pe care şi-o asumă pentru starea de fapt a lucrurilor.
- Dacă spui că elevii sunt bâtă, sar părinţii răniţi în amorul propriu şi dau vina pe profesori, că sunt dezinteresaţi şi slab pregătiţi, că nu-şi dau interesul la ore, ca să aibă clienţi la meditaţii. Aceştia reacţionează, evident, şi arată cu degetul spre mame şi taţi, că nu vin la şcoală, că nu-i interesează dacă odraslele chiulesc sau învaţă, că s-au spălat pe mâini. Desigur, de vină mai sunt şi salariile, sistemul, ministrul, greaua moştenire. Şi, uneori, dar rar de tot, copiii care stau mai mult în curte, la fumoar, decât în bănci.
Dacă spui că nu e normal ca părinţii să dea şpăgi ca să-şi împingă urmaşii până-ntr-a 12-a şi pentru a-i căpătui cu o diplomă de bac, eşti întrebat de unde ştii tu ce greu e să creşti un copil? Şi, evident, se aruncă pisica în ograda cadrelor didactice care, vezi doamne, n-ar trece nici pe Einstein dacă n-ar primi ceva, o atenţie acolo. Acestea se arată oripilate că sunt tratate la grămadă, dar nu fac nimic pentru a scăpa de astfel de specimene din rândul lor!
Dacă susţii că hahalerele n-ar trebui ţinute în şcoală doar aşa, ca să dea la număr, îţi sar directorii de liceu în cap, care se plâng că finanţarea lor e per capita. Sar şi dascălii care spun că de vină sunt părinţii inconştienţi care-şi împing copiii să facă şcoli care le depăşesc posibilităţile intelectuale. Evident, se găsesc mulţi care strigă că nu e bine să laşi repetenţi, că se umple ţara de infractori. Că de vină sunt Iohannis, Ciolacu, tata mare, că nu le educă ei copiii, nu-i adună de prin mall-uri şi cluburi, şi nu se ocupă să aibă locuri de muncă plătite ca-n vest.
- Dacă se simt lezaţi, hopa şi elevii. Care nu învaţă pentru că România nu e o meritocraţie şi degeaba îşi irosesc ei neuronii, nimeni n-o să aprecieze, şi tot la spălat farfurii în fast fooduri din occident vor ajunge. Ei îşi vor apăra părinţii care le cumpără iphoane şi le dau bani de ţoale de firmă sau de mituit profesorii, pentru că, deh, aşa merg lucrurile. Şi-apoi, ăştia din învăţământ e oricum nişte nemernici, care vrea răul la tineri şi le dă poiezie la bac, când se ştie că la tineri nu le place poiezia!
La unison nu sunt decât când incriminează mass-media, care, prin mijloace ticăloase, tâmpeşte boborul mai mult sau mai puţin major, legându-l în faţa televizoarelor, cu ochii blocaţi la gonflabile, scandaluri, astrologisme şi reclame la medicamente. Iar presa, săraca de ea, promovează nulităţi şi jeguri, după care dă ochii peste cap şi se-ntreabă patetic unde va ajunge ţărişoara cu aşa tineret!
Pe scurt, responsabilitatea e, întotdeauna, dar întotdeauna, a altcuiva! Nu e nimeni de vină, poate doar tu, cel care atragi atenţia asupra unui fenomen şi asupra efectelor sale. Tu, de fapt, generalizezi, nu ştii ce dificil e să creşti un copil, nu ştii ce greu e să trăieşti din leafa de dascăl, nu ştii că televiziunea trăieşte din audienţă… în general nu ştii mai nimic decât să dai din gură şi să împarţi vinovăţii. Corect, aşa că, ura şi la gară!
- PS. Pentru cei care vor dori să mă pună la punct, întrebându-mă ce am făcut eu ca să schimb lucrurile… Acum mai mulţi ani, pe când, printre multe alte activităţi idealiste, pusesem bazele unui Centru de resurse pentru tineret, în care, împreună cu mai mulţi prieteni, ţineam cursuri gratuite de mate, info, română, chimie, chitară, desen etc, pentru elevi fără posibilităţi materiale, un părinte mi-a comunicat ritos că el nu crede că noi facem treabă serioasă, pentru că, altfel, am fi cerut bani :)))”, scrie Herjeu.
