Burnița la Svinița! Dunărea duală ( Istru ) ispititoare își schimbase „umblătura”.
Așa voia Ea, să fie altfel, diferită. O luase „invers”, Coșava se impuse dar până când se supăra vântul rece „de sus” de toamnă târzie ( hladan vetar ) care o biruia arătându-i brutal că el e vestitorul iernii și el trebuie să-și facă „jocul” cu „enoriașii” din parohia sa.
El știa când să apară, la început timid, pe ocolite, întâi prevenea locurile, apoi amenința păsările,animalele…. Oamenii.
Aceștia nu erau pregătiți, d-aia îi plăcea să apară așa pe nebănuite…. să-i surprindă, să-i sperie. Dintre toate, Oamenii întotdeauna credeau că de data asta va fi altcumva, deosebit. Nu, nu era nimic nou, doar apariția și intensitatea erau diferite.
La Sârbi, mult mai ridat , mai neprietenos, mai violent.
La Noi mai potolit , mai pașnic cu Noi…. Temătorii.
Și Soarele era diferit. Îi plăcea la Noi indulgenții,cei mulțumiți cu puțin! D’aia El stătea mai mult la Noi, îi pria, nu i se cerea prea mult, nu era răspunzător când uita să mai plece și ardea totu’ sub El!
La Sârbi avea un „contract”, o convenție, stătea, „performa” apoi pleca, Sârbii nu-l tolerau dincolo de „înțelegere”, îl găzduiau doar cât hotărau și așa rămânea.
La Noi și Almăjului și Locvei păreau bătrânicioși, obosiți, concesivi.
Îi lăsau pe cei care-i „cazau” în legea Lor. Îi vedeau, îi urmăreau, cuminți, liniștiți, cu capu’ plecat, politicoși, cu frică față de Ei „proprietarii”, să nu-i deranjeze, să nu-i supere și să-i izgonească spre Dunărea primejdioasă, exigentă, capricioasă, violentă, când nu era înțeleasă, respectată, luându-și „tainul” brusc, în liniște, pe nesimțite știind că ceilalți…. „Supraviețuitorii”, o să uite pierderea, durerea, necazul…. și iar îi va ademenii s-o „curteze”, s-o îndrăgească….
La Sârbi nu era așa, potecile, drumurile erau deasupra Dunării , nu ca la Noi în apropiere, Sârbii prudenți, bănuitori, trecuți prin durere, au învățat-o, au „citit-o”, nu aveau încredere, erau sceptici la farmecele Ei. Sârbii nu au iertat-o cu Poreciul istoric, Noi cumsecade, am zis că Ada Kaleh și Mraconia oricum trebuiau mutate că o incomodau pe Ea, Dunărea „proprietara”, că-i stăteau în drum și Ea primăvara le atenționa că Ea era „prioritară”.
Decembrie era luna rea la Svinița!
Se încrunta dintr-o dată, intuneca totu’ rapid pe nesimțite, și-o influența pe Ea să-și arate colții mici din „valuri albe” tăioase precum somnul legendar (din ce în ce mai rar) care fac crestături adânci în barjele din ce în ce mai puține, majoritatea cu gunoi menajer și industrial, înaintând „hoțeste” spre porturi primitoare, compromise, înțelese cu Noi…. Toleranții!
La Sârbi malurile sunt semețe, încrezătoare, curajoase, nu puteau fi ispitite, păcălite.
Văzuseră multe, suferiseră, învățaseră,se uitau când uimiți când nemulțumiți la Noi, docilii , suferinzii…. Bolnavii. Încercau să ne trateze respectuos, dar nu puteau, vedeau cum acționăm, cum trăim, cum existăm. Erau politicoși pentru că se foloseau, aveau nevoie de Noi, Oameni Pașnici, dar când nu câștigau nu le mai convenea , nu le mai eram…. Potriviți.
Noi „fermecați” de legendara Lor existență , apropierea (decalată) religioasă, mariajul Regal interbelic (soacra Maria știa profitabil…. „negustoria”), Noi, eram impresionați de bravii luptători din dreapta Dunării, care loveau haiducește apoi traversau „gărla” la „gazdele” ospitaliere entuziasmate de faptele Lor, nebănuind că de fapt îi protejam și în același timp creeam…. „Magia Sârbă” care rar a fost „reciprocitate” ci avantaj primire, iar gazda a rămas cu…. paguba!
Sârbii ne-au „citit”: Ăștia se bucură la des și puțin!
Ei, Sârbii, însă o „joacă” gospodărește, rar dar…. Temeinic !
Noi, eram mărinimoși cu El, Istru ( Dunărea ) nedorit, marginalizat de către Amfitrita care nu i-a putut dărui un copil normal ( Triton ) lui Poseidon , invidioasă pe Oceanus și Tethys părinții Dunării , Ei care s-au „răsfățat imoral” între Ei frații, procreăndu-l pe El indezirabilul Istru, aspru îndepărtat de tot și toate în Est, iar El supus, respectuos a pornit spre Lumi barbare, necizelate dar sensibile, să-i apere, să-i întrețină…. să-i bucure, iar ” frații ” Lui… doriți , protejați, Rinul și Rhonul au fost îndrumați spre Vest spre zone civilizate , susținute…. beneficiare.
E iarnă la Svinița! Ce e bine e că anu’ ăsta s-au făcut merele, prunele mai puțin („hoațele”, sunt mai pretențioase, vor să fie mângâiate, dezmierdate, iubite ) cel puțin va fii multă țuică dar slabă să meargă și dimineața, să taie stomacul ăsta, din ce în ce mai pretențios, mai delicat care nu mai rezistă nici la emoții nici la…. Trăiri !
E frumos la Svinița!
Dar e greu să trăiești. Departe de tot, îndepărtat de toate, aaaa s-o punctezi ca…. „Must” daaaa , să te „maimuțărești” la cafea…. Cum Bro n-ai fost, oau e…. Belea ?!?! Da, merge cu „gibonii” care n-au obligații față de…. Viață! Dacă vrei să vezi realitatea, ieși din Svinița spre Berzasca, lași pe stânga primitoarea și ospitaliera Greben, treci Povalina și imediat urci spre Almăj! Urci, dar nu prea mult, țuica de Smochine și Pleșcavița o să vă…. împiedice, apoi cauți unul din ultimele „Sălașuri” și…. poposești!
O să vezi fantoma melancolică a Sviniței, Dunărea grandioasă, solemnă „camuflată” când în neagru când în verde, unde siajul bărcilor o transformă într-o „canava” pe care se brodează „visele” localnicilor, să vezi Poreciul iluzoriu „ucis” de cam aceiași „băieți deștepți” dar…. Patrioți, care cel puțin își justificau „crimele” și alături Pintenu’ Poreciului unde legendarul Baba Novac s-a născut, și-a păscut oile, și-a condus „Neustrasivi Saborci „…. amanetați de „Primul Oltean” care a făcut Întâia Românie Mare.
Acolo pe Deal este altceva ! Fără Noi, Oamenii Poluatori, doar cu : păsări ignorante, vulpi cu obligații, vipere adormite, mistreți pretențioși, urși nehotărâți, lupi mai puțini ( am fi prea mulți,…. prea asemănători ). Iar Noi, da Noi ignoranții, obosiții, consumații, cu sufletul încărcat cu tensiuni ca o reacție la…. presiunile Cotidianului,…. Vieții, obtuză, perfidă,incorectă, înlăturăm dorințe, plăceri…. Bucurii.
Da, este frumos să evadezi, să te detașezi, să uiți, dar nu fugiți de…. Oameni ! Oamenii sunt frumoși și buni ! Viața, profesia, anturajul ( în ultima perioadă (( din nefericire )) chiar…. Familia !! ) ne-au înrăit, ne-au urâțit, cu idealuri imprecise, neserioase, iluzorii…. sau facile. Nu putem avansa, progresa, evolua fără…. Oameni, chiar dacă credem că unii ne fac rău sau unii ni se împotrivesc.
Oamenii trebuie Iubiți, că ( se )…. Merită !
E frumos la Svinița!
Cornel, creativ, interesant, neviciat de funcții, autoritar dar controlat, impunător dar degajat, volubil dar discret. Nikola, natural, deschis dar rezervat, bănuitor dar generos,critic dar lucid ( deeee Sârb Bogumil, despre care I. P. Culianu spunea că Pesimismul este o componentă doctrinară ) nu „suferă” de patriotism local, nici de orgolii ieftine.
Da, este frumos la Svinița, dar dacă sunteți sensibili, pătimași, suferinzi, evitați-o! Când vă veți îndepărta de Ea o s-o regretați, Ea, Svinița este o Fata Morgana iar Voi un alt dar același Gelu Manolache rănit și traumatizat de Nimfa Blondă ( depersonalizată (( luată agresiv, violent, de un provincial original dar arhaic , posesiv, cu un oarecare talent, pliat norocos în „portretul” indispensabil peliculei socialiste )) deși avea grație și potențial ).
Da, întradevăr, este frumos la Svinița, dar Eu…. nu mă mai întorc!
Editorial de Vali Savadosi
